Dicţionar liturgic

Evhologhion ( de la gr. a binecuvânta): cartea liturgică în care sunt toate rugăciunile şi slujbele trebuitoare creştinului. Evhologhionul se mai numeşte şi Molitfelnic. În el sunt rugăciuni la toată trebuinţa, Sfintele Taine, ierurgiile (slujbele de sfinţire a naturii, a omului, a timpului şi evenimentelor umane, a spaţiului etc.). Această carte de slujbă, necesară preotului, arată felul în care în Ortodoxie totul are nevoie de sfinţire şi de binecuvântare: casa, pământul, pomii, animalele, persoana umană - suflet şi trup, evenimentele axiale din viaţa omului: naştere, nuntă, moarte etc., anotimpurile, lunile, evenimentele sociale, locul de muncă, simţurile umane etc.

Evhologhionul este o colecţie de rugăciuni care au început să fie strânse la un loc încă de la începutul sec. al IV-lea, având o structură definitivă în sec. al IX-lea. La acesta s-au adăugat mereu alte, şi alte rugăciuni create de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Se mai numeşte şi „Trebnic“.