Dicţionar liturgic

- Cafas (turc. de la arab. Kafas şi Kafes) - balcon închis pe jumătate, ca un pod deasupra pronaosului, în partea de apus din interiorul bisericii şi la care se urcă pe o scară fixă, situată în partea de nord a pronaosului. Tradiţia cafasului în bisericile ortodoxe are origine orientală. În primele veacuri, ca urmare a tradiţiei sinagogii iudaice, exista tradiţia - nu generalizată - ca femeile să stea în biserică la balcon, la un etaj superior parterului. Măreaţa Biserică „Sfânta Sofia“ din Constantinopol are un balcon impresionant pentru împărăteasă şi pentru suita ei. Cafasul a fost folosit apoi pentru a găzdui cântăreţii şi apoi corul bisericii. Astăzi, mai ales la oraşe, cafasul este locul corului. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)