Dicţionar liturgic

- Agheazma (gr. - to agheasma â sfinţire; - o aghiasmos tou idatos â sfinţirea apei) sau sfeştania (din slv. „sfeştanie“ sau „feştanie“ â luminare sau „slujba luminării“), sfinţirea apei este ierurgia cea mai de seamă a Bisericii de sfinţire a firii înconjurătoare şi cea mai des săvârşită în activitatea liturgică a preotului.

Această slujbă se săvârşeşte şi în Biserică, dar şi în alte locuri: în casele credincioşilor, la fântâni, la râuri şi izvoare, în grădini, pe ogor, la cererea credincioşilor şi după trebuinţele lor. În biserică se săvârşeşte Agheazma mică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii sau numai la 1 August (începutul Postului Adormirii Maicii Domnului), la 1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii), zile în care preoţii obişnuiesc să meargă cu botezul în casele credincioşilor. Termenul e folosit în limba română cu ambele înţelesuri, el însemnând şi apa sfinţită şi sfinţirea apei, adică slujba de sfinţire. Agheazma este folosită pentru sfinţirea caselor, a ogoarelor, a fântânilor, a oamenilor, a tuturor lucrurilor folosite de om. Totul în Biserică are nevoie de sfinţire şi de consacrare.