Dicţionar liturgic

Vohod (I) (slav. „ieşire“)

Vohodul este procesiunea pe care preotul o săvârşeşte în biserică, ieşind pe uşa de miazănoapte (din stânga), oprindu-se în mijlocul bisericii, binecuvântând intrarea şi apoi intrând în altar. Vohodul se face la Vecernie (cu cădelniţa), la Litie (cu cădelniţa) şi la Sfânta Liturghie (cu Evanghelia - Vohodul mic - sau cu Cinstitele sau Sfintele Daruri - Vohodul mare). Vohodul mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie ( - I micro eisodos, lat. introitus # purtarea solemnă a Sfintei Evanghelii) se face în timpul Antifonului al III-lea; preotul face trei închinăciuni în faţa sfintei mese, ia Sfânta Evanghelie şi pune în locul ei, pe antimis, Sfânta Cruce; ţinând Sfânta Evanghelie în dreptul frunţii, ocoleşte cu ea sfânta masă şi iese pe uşa de nord a altarului până în mijlocul naosului, precedat de un purtător de lumină (cu lumânare sau sfeşnic), rosteşte o rugăciune, apoi se îndreaptă spre altar printre sfeşnicele împărăteşti, se opreşte în faţa uşilor împărăteşti şi, când la strană s-a terminat de cântat Antifonul al III-lea (Fericirile ori troparul), preotul înalţă Sfânta Evanghelie şi spune: „Înţelepciune drepţi!“, apoi intră în altar, ridică crucea de pe antimis şi pune în locul ei Sfânta Evanghelie. Semnificaţia acestui ritual solemn, care se săvârşeşte în timpul Liturghiei catehumenilor, este simbolică. Ea înseamnă Epifania Domnului (arătarea Sa către oameni, la Botezul de la râul Iordanului, când a fost mărturist ca Fiul lui Dumnezeu de Însuşi Tatăl, iar apoi începerea activităţii publice, prin propovăduirea Evangheliei). În Sfânta Evanghelie, la Vohodul mic, credincioşii văd pe Hristos Însuşi: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos.... Aliluia!“.