Dicţionar liturgic: Candelă

Candela se prezintă sub forma unui vas cu ulei, pe suprafaţa căruia o micuţă plută susţine un fir de bumbac ce se aprinde şi arde lin.

Când nivelul uleiului scade foarte mult, candela se poate stinge, motiv pentru care uleiul se completează periodic. Termenul de "candelă" vine din limba greacă, de la kandila, şi înseamnă "lampă veghetoare". Aceasta aduce aminte creştinului că trebuie să privegheze neîncetat, neştiind când va veni Mirele Hristos spre a-l pofti în cămara Sa de Nuntă. Candela se aşază în faţa unei icoane, pe o măsuţă ori atârnată de un suport fixat în perete. În biserici, candelele atârnă la mai toate icoanele mari, în special la cele de pe catapeteasmă, precum şi la altele mai alese, aşezate în pronaos sau naos. De asemenea, o candelă arde permanent pe Sfânta Masă, în altar. Candelele se aprind şi la icoanele din casele credincioşilor, dar şi în cimitire, la căpătâiul mormintelor. (Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)