Dicţionar liturgic: Clopotniţă

Clopotniţele sunt construcţii sau încăperi speciale destinate adăpostirii clopotelor.

Clopotniţa poate fi unul din turnurile din faţă de deasupra bisericii sau o construcţie aflată în apropierea bisericii, zidită din piatră, cărămidă sau lemn. De obicei, clopotniţele au formă de turnuri circulare sau poligonale, înalte, cu mai multe etaje, clopotele fiind aşezate cel mai sus, pentru ca sunetul lor să poată fi auzit la mari depărtări. De aceea, încăperea de sus, unde sunt clopotele, are formă de foişor deschis sau are zidurile prevăzute cu ferestre, în fiecare parte. Cele mai vechi clopotniţe de acest fel apar în Apus (sec. V-VI, ex.: clopotniţa Bisericii paleocreştine Sfântul Martin de Tours - Franţa; San Apolinarie din Ravena - Italia), cu turnuri circulare, înalte, ulterioare construcţiei bisericilor. (Dragoş-Mihail Olteanu, realizator Trinitas TV)