Dicționar teologic: cazanie, cler, consiliu, cârjă arhierească

CAZANIE

Carte de cult care cuprinde explicarea Evangheliilor și predici tematice pe seama textelor evanghelice care se citesc într-un an bisericesc, în duminici și sărbători.

Predicile cuprinse în această colecție se numesc tot cazanii. Prima Cazanie tipărită la noi a apărut la Govora, în 1642, fiind o traducere. Cea mai importantă cazanie tipărită la noi este cea a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, cunoscută sub numele de Cazanie sau Carte românească de învățătură la duminicile de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari, Iași, 1643. Ea este o traducere și o prelucrare după izvoare grecești și slavone.

CLER (gr. kliros)

Denumire dată slujitorilor bisericești sau ierarhiei sacramentale.

Clerul se împarte în două părți: clerul superior și clerul inferior. Din clerul superior fac parte: episcopii, preoții și diaconii, iar din cel inferior: ipodiaconii, psalții sau cântăreții și anagnoștii, citeții sau lectorii. În vechime, din clerul inferior mai făceau parte: diaconițele, exorciștii, acoluții, ostiarii, portarii sau ușierii, groparii sau înmormântătorii, care au dispărut cu timpul. Membrii clerului superior primesc slujirea în treapta respectivă prin Taina Hirotoniei, iar cei din clerul inferior, prin hirotesie.

CONSILIU (lat. consilium - deliberare, dezbatere)

Organism consultativ sau executiv al unei entități, expresie a manifestării comunicării, a comuniunii și coresponsabilității. 

În cadrul Bisericii Ortodoxe Române, termenul este folosit pentru a desemna organisme executive la nivelul parohiei (Consiliul parohial), la nivelul eparhiei (Consiliul eparhial, Permanența Consiliului eparhial), la nivelul Patriarhiei (Consiliul Național Bisericesc, Permanența Consiliului Național Bisericesc) sau în cadrul altor entități canonice sau juridice înfiin­țate prin decizie a auto­rității bisericești (Consiliul duhovnicesc, Consiliul consultativ). Biserica, prin organismele sale reprezentative sau prin de­le­gați, poate participa la entități care poartă denumirea de consiliu, cu sau fără personalitate juridică, având ca scop comunicarea sau colaborarea în domenii în care Biserica are vocația de a interveni.

CÂRJĂ  ARHIEREASCĂ

Toiagul păstoresc este un baston subțire, confecționat din metal, uneori din lemn, înalt de aproape doi metri, care se termină, la capătul de sus, cu doi șerpi care privesc unul către celălalt, având în mijlocul lor un glob cu Cruce.

Tot în partea de sus, cârja are o îmbrăcăminte brodată, din material preţios, care în­les­nește purtarea ei. Cârja se folo­sește numai când arhiereul slujește. Când intră în biserică și asistă la slujbă, el poartă un baston obișnuit. Cârja arhi­erească își are modelul în toiagul lui Aaron, care odrăslise și înfrunzise, reprezentând semnul autorității arhi­erești asupra turmei încredințate spre păstorire. Cei doi șerpi simbolizează înțelepciunea pastorală (Matei 10, 16), dar și faptul că Iisus Hristos a biruit prin Cruce puterea șarpelui, adică a diavolului. Globul și Crucea ne arată că arhiereul păstorește turma în numele lui Iisus Hristos, Care, prin Cruce, a mântuit neamul omenesc.