Dicționar teologic: pisanie, podobie, polieleu

PISANIE (slav. pisanije)

Inscripție sculptată sau pictată pe piatră ori metal, așezată de obicei pe peretele dinspre apus al bisericii, deasupra ușii de intrare, în textul căreia sunt cuprinse date cu privire la istoria lăcașului respectiv și la ctitorii și binefăcătorii lui. Cu titlu de pisanie sunt numite și inscripțiile de pe lespezile mormintelor. 

Ocupându-se de pictarea Catedralei din Sibiu, Miron Cristea, viitorul patriarh, propune, în primul tratat de iconografie apărut în literatura de specialitate din țara noastră, un model de pisanie, din care distingem mai multe elemente: hramul; unitatea ierarhic superioară în a cărei jurisdicție se află biserica; anii de ctitorie; conducerea țării în timpul căreia a fost ridicată catedrala, precum și ierarhul locului din vremea respectivă; hotărârea forului superior ierarhic, în vederea construirii respectivului lăcaș; principalii ctitori și ostenitori.

Aceste inscripții sunt de un real folos pentru posteritate, rămânând în istorie ca adevărate certificate de naștere și acte de identitate.

Sinonim cu stihiră în muzica bisericească.

Stihiră ce se cântă după o melodie - șablon, ca model pentru alte cântări bisericești. Fiecare dintre cele opt glasuri bisericești are podobiile lui, indicate la începutul stihirilor prin notarea primelor cuvinte ale textului imnografic.

POLIELEU (gr. poli - mult; eleos - milostiv)

 Cântare al cărei text îl formează versete alese din Psalmii 134 („Robii Domnului“) și 135 („Mărturisiți-vă Domnului că este bun...“) care se cântă la Utrenia praznicelor și sărbătorilor anumitor sfinți, după al doilea rând de Sedelne. 

La sărbătorile Sfintei Fecioare Maria, polieleul este format din versete ale Psalmului 44 („Cuvânt bun răspuns-a inima mea...”). Refrenul - Psalmul 135 (refren: „Că în veac e mila Lui...”) - a făcut ca denumirea acestei cântări să fie „polieleu”.

O altă explicație ce ­se dă acestei denumiri este aceea că, în timpul cântării polieleului, se aprind toate candelele, ceea ce este mai greu de îndeplinit.

Denumirea provine de la folosirea expresiei „Că în veac este mila Lui”, după fiecare verset ales din Psalmul 135.

Praznicele Maicii Domnului au un polieleu special, cu stihuri alese din Psalmul 44 („Cuvânt bun…”).

În perioada Triodului, la Utrenia din primele trei duminici care preced începutul Postului Mare, pe lângă psalmii care constituie de regulă polieleul se adăugă și Psalmul 136 („La râul Babilonului…”), care amin­tește de plânsul poporului ales aflat în robia babilonică, iar pentru creș­tini exprimă plânsul ­pentru Raiul pierdut prin păcatul protopărinților Adam și Eva, dar și plânsul duhovnicesc pentru iertarea păcatelor, în vederea călătoriei cu folos pe calea Postului Mare și a prăznuirii Învierii Domnului.