Din vieţile minunate ale monahilor

Se spune că un monah bătrân a rămas odată, peste noapte, într-un templu păgân, unde odinioară erau veneraţi zeii. Dintr-odată, l-a înconjurat un număr mare de diavoli şi i-au zis:

- Du-te din locul nostru! Dar bătrânul le-a răspuns: - Voi nu aveţi loc! Atunci, necuraţii i-au smuls nuielele din care împletea coşuri şi i le-au risipit. Călugărul a început să le adune liniştit. Înfuriindu-se tare, un necurat l-a apucat de mână şi a început să-l tragă, să-l scoată afară. Atunci, bătrânul s-a agăţat de uşă şi a strigat: - Iisuse, ajută-mi! Şi îndată au fugit viclenii. Bătrânul început să plângă. Domnul i-a zis: - De ce plângi? - Pentru că necuraţii îndrăznesc să-l apuce pe om şi să-l necăjească. - Tu te-ai lenevit la rugăciune, căci când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ţie?