Din vieţile minunate ale monahilor

Părintele Antim Athonitul petrecea vreme îndelungată în pustie, dar se ducea şi la Mănăstirea Sfântului Pantelimon, unde asculta sfintele slujbe. Odată, de 1 octombrie, a ajuns la mănăstire gâfâind. I-a povestit părintelui trapezar, prietenul său:

- În seara asta eram în pustie, aproape de Mănăstirea Zografu, şi mă rugam în picioare, pe o piatră, când am văzut-o pe Maica Domnului coborând din cer către mănăstirea voastră. Şi am venit şi eu, să fiu acoperit şi eu, păcătosul, cu Sfântul Acoperământ. Şi un şarpe m-a muşcat de picior, dar nu m-am lăsat, m-am gândit că e o piedică de la cel necurat. Muşcătura era urâtă şi sângera, dar Maica Domnului i-a tămăduit rana otrăvită pentru dragostea şi râvna lui pentru cele sfinte. (după 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinţii Părinţi)