Din vieţile minunate ale monahilor

După 700 de ani de la Naşterea Domnului, un învăţat era chinuit de întrebarea:

„Cum se poate ca Sfânta Maria să fie şi Maică, şi Fecioară?“. Trăia pe atunci în pustie un pustnic renumit, Evdichie. Învăţatul s-a dus să-l caute. Cuviosul, înştiinţat de Dumnezeu, i-a ieşit în cale şi a lovit cu toiagul într-o piatră, zicând: - Fecioară înainte de naştere! Din piatră a răsărit un crin. A mai lovit o dată, strigând: - Fecioară în timpul naşterii! A mai răsărit un crin. A lovit şi a treia oară, strigând: - Fecioară după naştere! A răsărit şi al treilea crin... Apoi, Cuviosul s-a întors la chilia lui, fără o vorbă, în timp ce învăţatul s-a întors acasă, vestind tuturor minunea întâmplată.