Din vieţile minunate ale monahilor

Domnul răsplăteşte o inimă curată cu daruri uimitoare. Să vedeţi ce a primit Sfântul Onufrie pe când era copil.

Sfântul Onufrie cel Mare s-a născut pe când la Roma stăpânea împăratul Diocleţian, în al treilea secol după Hristos. Tatăl său era Narsita, împăratul Persiei. Ani de zile s-a rugat lui Dumnezeu ca să dobândească un prunc, dar, când l-a primit, l-a aruncat în foc, ascultând sfaturile necuratului. Dar Dumnezeu l-a păzit pe prunc nevătămat, şi împăratul, recunoscând că a fost înşelat, l-a scos şi s-a căit. Îngerul Domnului l-a certat şi i-a poruncit să-l boteze şi să-l ducă în pustie. Pe drum, o căprioară i-a urmat, ca să hrănească pruncul cu laptele ei. După voia lui Dumnezeu, copilaşul a fost lăsat la o mănăstire din Egipt. Pe când avea şapte ani, Sfântul Onufrie îi oferea Pruncului Hristos, pictat în icoană, pâinea pe care o căpăta de la părintele trapezar. Domnul Hristos întindea mânuţa din icoană şi lua pâinea. Părintele trapezar a văzut minunea de mai multe ori şi i-a vestit pe ceilalţi părinţi. La îndemnul stareţului, când a mai cerut pâine, părintele trapezar i-a spus: - Nu mai am pâine, du-te şi cere Aceluia Căruia i-ai dat pâine de mai multe ori. Copilul s-a dus şi i-a cerut. Şi Domnul i-a dat o pâine uriaşă, caldă, grea, albă ca zăpada. Uimiţi, părinţii au gustat şi ei din pâinea minunată, să se bucure de darul lui Dumnezeu...