Din vieţile minunate ale monahilor

Sfinţii Părinţi considerau lăcomia un mare păcat şi îi sfătuiau pe oameni să fie cumpătaţi. Ei înşişi mâncau şi beau foarte puţin. Să vă dau câteva exemple.

Avva Pior, care a trăit în pustia Egiptului în primele veacuri creştine, mânca umblând. Şi întrebându-l cineva de ce mănâncă aşa, i-a răspuns: - Vreau ca nici când mănânc să nu simtă sufletul meu plăcere trupească. (repovestire după Pateric) *** Se spune despre părintele Pahomie Atonitul că postea şi se ruga foarte mult. Într-o zi, a mers la duhovnicul său, Teofil, şi i-a zis: - Părinte, roagă-te pentru mine, căci sunt stăpânit de iubirea de plăcere. - Cum ai observat? - Iată, am pus apă cu sare în ceaun şi în ea am înmuiat bucăţi de pâine uscată. Şi când am început să mănânc, era mai dulce decât mierea. De aceea, mă tem că sunt stăpânit de iubirea de plăcere. Duhovnicul Teofil s-a gândit că poate părintele Pahomie are vreun mod deosebit de a pregăti mâncarea. A încercat şi el „reţeta“ părintelui, dar nici vorbă să fie dulce! Când părintele Pahomie a mai venit pe la el, l-a întrebat din nou cum pregăteşte „supa“. Părintele i-a arătat şi, gustând, din nou i s-a părut mai dulce ca mierea. Atunci, duhovnicul, înţelegând despre ce e vorba, l-a întrebat: - Când ai mâncat ultima dată? - Săptămâna trecută. - Vezi, de aceea supa de pâine ţi se pare mai dulce ca mierea! (repovestire după 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinţii Părinţi, Editura Sofia, 2002)