Din vieţile minunate ale monahilor

Cuviosul Paisie Aghioritul îşi amintea că, pe când era începător la Mănăstirea Esfigmenu din Muntele Athos, Cuviosul Dorotei i-a povestit că la bolniţă (spitalul mănăstirii) venea să dea ajutor un călugăr curat cu inima, dar mai neştiutor, care credea că Înălţarea Domnului este o sfântă. Când se ruga, călugărul spunea:

- Sfânta lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi! Într-o zi, a venit la bolniţă un frate bolnăvicios şi, pentru că nu se găsea nimic de mâncare care să-l întremeze, călugărul a coborât scările, s-a dus în pivniţă şi, prin ferestruica ce dădea spre mare, şi-a întins mâinile şi s-a rugat: - Sfânta mea Înălţare, trimite-mi un peşte pentru fratele bolnav! Şi, printr-o minune, s-a pomenit cu un peşte mare în mână, pe care l-a pregătit pentru părintele suferind. Sfântul Cosma Athonitul Se spune despre Sfântul Cosma Athonitul că iubea toate vieţuitoarele şi acestea se apropiau de el fără nici o teamă. Odată, Sfântul Cosma a dorit să mănânce un peşte. Un vultur foarte mare a coborât din înaltul cerului şi a smuls un peşte de la un pescar, Hristofor, pe care i l-a dus părintelui. La înmormântarea Sfântului, se zice, s-au adunat în cimitir toate vieţuitoarele din pădure, ca să-şi ia rămas bun de la părintele lor.