Dincolo de izolare şi conflict: dialogul edificator

În ultimii ani, în România s-au desfăşurat mai multe programe care au urmărit promovarea dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă, dar subiectul rămâne insuficient cunoscut în mediul academic, universitar, eclesial, educaţional şi, în general, la nivelul societăţii româneşti. Pe de altă parte, predarea religiei în şcoală, cuprinderea ei în curricula gimnazială şi liceală, face inevitabilă întâlnirea datelor şi teoriilor ştiinţifice cu discursul religios şi cu cel filosofic. Acestea ar fi doar două motive pentru care există o cooperare firească între Patriarhia Română şi universităţile româneşti.

Prin intermediul unui proiect finanţat de Fundaţia "John Templeton", din SUA, fundaţie care susţine munca de cercetare din cadrul universităţilor de top din întreaga lume şi încurajează dialogul între oameni de ştiinţă şi teologi, în abordarea "Marilor întrebări" în disciplinele specifice de cercetare şi sub egida Patriarhiei Române, Centrul de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în cooperare cu Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie, din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" - Universitatea Bucureşti, desfăşoară, în perioada martie 2011 - martie 2013, proiectul "Courses on the Relation Among Science, Religion and Philosophy from an Christian Perspective". Acest proiect interdisciplinar, care se întinde pe durata a doi ani, cuprinde două cursuri de lungă durată, structurate fiecare pe două semestre a câte trei luni, trei cursuri de scurtă durată (4 zile) şi două şcoli de vară, de care vor beneficia, în total, aproximativ 2.000 de cursanţi în centrele din Bucureşti şi Iaşi. Din echipa care se ocupă de coordonarea şi implementarea proiectului fac parte pr. prof. dr. Gheorghe Popa, prorector al Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi - manager proiect; prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, coordonatorul cursurilor postuniversitare; conf. dr. Adrian Lemeni, directorul Centrului de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" - coordonator regional Bucureşti; diac. dr. Sorin Mihalache, asistent universitar la facultăţile de teologie ortodoxă din Bucureşti şi Iaşi - asistent manager şi coordonator media al proiectului.

Cursuri utile profesorilor de liceu şi preoţilor

Cursul postuniversitar de lungă durată, dedicat dialogului dintre teologie, filosofie şi ştiinţă, a debutat pe 23 martie la Bucureşti şi pe data de 28 martie la Iaşi. În cadrul cursului inaugural găzduit la Iaşi au susţinut prelegeri reprezentanţi ai celor trei mari arii de cunoaştere care vor intra în dialog: Teologică (pr. prof. dr. Gheorghe Popa), Filosofică (prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice) şi Ştiinţifică (prof. univ. dr. Gelu Bourceanu, Facultatea de Chimie). "Proiectul nostru este structurat pe mai multe componente: una didactică şi pedagogică, ce are în vedere profesorii din mediul preuniversitar, interesaţi de dialogul interdisciplinar între religie, filosofie şi ştiinţe; o altă componentă vizează pregătirea complementară a preoţilor şi profesorilor de religie care doresc să dobândească competenţe în dialogul interdisciplinar şi în activitatea lor pastorală, iar a treia componentă va fi reprezentată de şcolile de vară, la care participarea va fi mult mai largă, atât pentru mediatizarea proiectului, cât şi pentru crearea unei viziuni coerente despre importanţa dialogului interdisciplinar în societatea de astăzi", explică pr. prof. dr. Gheorghe Popa, managerul general al acestui proiect. În ceea ce priveşte utilitatea dobândirii unor competenţe în dialogul interdisciplinar, părintele profesor Gheorghe Popa spune că maniera în care sunt desfăşurate cursurile de la Bucureşti şi Iaşi, prin care se urmăreşte prezentarea unor perspective complementare, succesive, cu trei lectori, şi prevederea, în cadrul fiecărei întâlniri, a unui timp pentru exprimarea opiniilor şi a întrebărilor, reprezintă "o ocazie rară" în oferta universitară actuală din România. "Prezenţa religiei în şcoală aduce cu sine numeroase situaţii în care profesorul (de religie, de filosofie sau de ştiinţele naturii) trebuie să pună în acord anumite afirmaţii făcute în cadrul orei, cu altele, făcute în cadrul altor ore. În acest context, multe dintre cunoştinţele predate în cadrul unor discipline vin în contradicţie sau într-o poziţie incomparabilă cu alte afirmaţii. De aceea, în cazul preoţilor şi al profesorilor de religie mai ales, familiarizarea cu perspectivele complementare şi valorificarea lor, în spirit patristic, îi vor ajuta să-şi îmbunătăţească prestaţia în cadrul orelor, predicilor sau activităţii misionare care au în atenţie teme de confluenţă între religie, filosofie şi ştiinţă", subliniază pr. prof. dr. Gheorghe Popa.

"Este firesc să ne întrebăm în ce măsură putem comunica din nou"

Despre utilitatea proiectului desfăşurat, paralel, la Bucureşti şi Iaşi, prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, de la Facultatea de Filosofie a Universităţii "Al.I. Cuza", spune că este necesară, în primul rând, depăşirea stadiului de izolare în spaţiul propriu de cercetare şi a unui nivel formal şi instituţional al dialogului religie - filosofie - ştiinţă. "Din păcate, în lumea modernă, lucrurile s-au cam complicat, în sensul că, dacă vorbim despre cele trei mari forme ale cunoaşterii - teologică, filosofică, ştiinţifică -, putem spune că au devenit străine una de alta. De aceea, este firesc să ne întrebăm, astăzi, în ce măsură ele pot comunica din nou, dar nu într-un mod formal şi instituţional, ci într-o manieră reală, concretă, la un nivel mai profund. Altfel, vom rămâne fiecare izolat în spaţiul său de cercetare sau de specializare şi, de aici, se nasc adevăratele probleme. Ca să fac o paralelă, se vorbeşte acum foarte mult de criză şi se dau fel de fel de explicaţii de ordin politic şi economic, însă motivele care au stat la baza acestei crize sunt, în primul rând, de ordin moral şi spiritual. Şi în acest caz putem vorbi de un efect al înstrăinării unei forme a cunoaşterii de celelalte", spune prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei.

Marii oameni de ştiinţă nu se sfiesc să-l accepte pe Dumnezeu

Între ştiinţă şi religie nu există conflicte, atât timp cât ambele sunt bine interpretate, este de părere şi prof. univ. dr. Gelu Bourceanu. "Marii oameni de ştiinţă, marii cosmologi consideră că legile care guvernează tot ceea ce ne înconjoară au fost gândite de Dumnezeu în aşa-numita condiţie iniţială, înaintea naşterii Universului, iar ştiinţa nu face altceva decât să descopere, pas cu pas, aceste legi. Dacă vorbim de garanţia existenţei lui Dumnezeu din perspectiva omului de ştiinţă, ea este dată de perfecţiunea şi de extraordinara coerenţă care există între toate procesele cosmice în Univers. Iar marii oameni de ştiinţă nu se sfiesc să afirme că această perfecţiune este opera Creatorului", conchide prof. univ. dr. Gelu Bourceanu. (Bogdan Cronţ)

La Bucureşti, prima întâlnire din cadrul cursului postuniversitar dedicat dialogului dintre Religie, Filosofie şi Ştiinţă din perspectivă ortodoxă, a avut loc în 23 martie, la Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Nifon Mitropolitul". Cursurile conţin perspective teologice, filosofice şi ştiinţifice prezentate de profesori ca: Adrian Lemeni, conferenţiar la Catedra de teologie sistematică a Facultăţii de Teologie "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, Ştefan Trăuşan-Matu, specialist în inteligenţa artificială şi profesor universitar la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, Costea Munteanu, specializat în economie internaţională şi profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Seminariile sunt susţinute de diac. Sorin Mihalache, asistent universitar la facultăţile de teologie ortodoxă din Bucureşti şi Iaşi.

Dezvoltarea conştiinţei unui dialog onest

 

Directorul Centrului de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, conf. dr. Adrian Lemeni, a precizat că acest curs se adresează în special profesorilor din învăţământul liceal pentru care se încearcă abordarea unor teme de actualitate care să răspundă unor aşteptări şi unor nevoi foarte concrete. "Ştim că în acest domeniu al interferenţei în ceea ce înseamnă posibila întâlnire dintre perspectiva teologică, filosofică şi ştiinţifică există subiecte de maximă actualitate care necesită pe undeva o explicitare din perspectivă eclesială. Este un domeniu care prezintă şi multiple riscuri, şi de aceea este nevoie să le explicităm, pentru dezvoltarea unei conştiinţe a unui dialog onest în care să evităm, deopotrivă, atitudinile unilaterale şi reducţioniste. Pe de o parte, o atitudine în care este prezentată o separare radicală a perspectivelor, a domeniilor, iar pe de altă parte, o atitudine care încearcă o acomodare forţată a perspectivelor, ajungându-se astfel la o posibilă confuzie, la sincretisme şi la alte situaţii care distorsionează pe undeva relaţia onestă dintre teologie, filosofie şi ştiinţă".

Când îţi dai seama de limitele tale ca om

Profesorul Ştefan Trăuşan-Matu, specialist în inteligenţa artificială, ne-a vorbit despre cum poate fi construit dialogul între ştiinţa pe care o cercetează şi religie, dar şi despre perspectiva cu care va veni în cadrul acestui curs. "Multă lume vede domeniul inteligenţei artificiale ca pe ceva total opus religiei. Adică, dacă tu îţi propui să faci un om artificial, intervine întrebarea unde mai e Dumnezeu. În cercetările mele, permanent am fost cu un ochi asupra limitelor a ceea ce se poate face, şi aici este evident că sunt mai multe aspecte care, s-a dovedit, nu se pot realiza, cum ar fi, de exemplu, conştiinţa, înţelegerea limbajului, intuiţia, creativitatea etc. Când eram student, era un avânt în ceea ce priveşte certitudinea că totul se va putea face prin inteligenţa artificială, artă pe calculator şi aşa mai departe. Realitatea e că nu s-a ajuns acolo. Bineînţeles, calculatorul poate fi folosit ca instrument, în artă, de exemplu, compunere de muzică, pictură, dar este totuşi un instrument. E ca un penel, adică nu calculatorul este cel care creează. Şi aici este diferenţa între ceea ce se poate face cu orice instrument şi creativitate şi posibilităţile umane. Şi, ca în orice ştiinţă, cu cât avansezi în domeniul respectiv, cu atât îţi dai seama că sunt foarte multe lucruri pe care nu le ştii, îţi dai seama de ceea nu ştii şi sunt lucruri care te trimit imediat la cel puţin o întrebare: dacă nu există şi altceva în afară de ştiinţă. Atunci îţi dai seama de limitele tale ca om", ne-a declarat Ştefan Trăuşan-Matu.

La începutul secolului al XX-lea, Ferdinand de Sausure spunea că limba este un joc de semne. Se spera că totul va fi descris formal, matematic, a continuat specialistul în inteligenţa artificială, care a evidenţiat că, în realitate, nici acum nu se ştie exact ce este limba. "Toată lumea ştie de google translate, dar toată lumea care a încercat vede că nu e perfect şi de multe ori e ceva ridicol. E bun, poţi să-l foloseşti, dar nu e ceva pe care să te poţi baza. Şi sunt păreri avizate care spun că niciodată nu se va putea depăşi acest nivel, căci limbajul este legat şi de trăire, de viaţă. Inteligenţa artificială este ceva care aplică mecanic nişte reguli. Omul însă are şi empatie, are posibilitatea de a se pune în pielea celuilalt, de a trăi, are ceva în plus. Şi aici am să dau un exemplu. În viziunea unui filosof rus, Mihail Bahtin, limbajul este foarte mult legat de dialog. El a fost influenţat foarte mult de ideile Ortodoxiei, de ideea aceasta de comuniune, de dialog. Aşadar, lucrurile sunt departe de a fi explicate total de ştiinţă, dar trebuie să vedem toate acestea ca pe nişte instrumente. Şi inteligenţa artificială, de fapt, trebuie văzută ca un instrument, nu ca pe ceva care poate să creeze, ştiu eu, nişte roboţi care vor înlocui oamenii".

Criza economică şi starea căzută duhovnicească a omului

Profesorul Costea Munteanu şi-a propus ca în cadrul cursurilor să încerce să răspundă la întrebări de genul: între comportamentul economic al oamenilor şi convingerile lor religioase există o legătură sau nu?; performanţa economică poate fi explicată şi prin convingerile religioase ale oamenilor?; poate fi influenţată în bine sau în rău performanţa mai ridicată sau mai scăzută, în funcţie şi de convingerile lor religioase?

Având în vedere specializarea sa, finanţe internaţionale, va căuta să discute în mod explicit problematici de genul: comportamentul unui investitor economic ateu este diferit faţă de cel al unui investitor credincios? În cazul comportamentului investitorului religios contează că el aparţine religiei creştine, religiei islamice sau nu? "Observaţi, în cazul acesta, contează ce fel de religie intră în dialog. Şi mai mult decât atât, în cazul religiei creştine contează, în termeni de comportament diferenţiat, faptul că sunt creştin-ortodox, că sunt catolic, că sunt protestant sau neoprotestant? În general, linia de resurse pe care mă voi strădui s-o argumentez este că da, toate acestea contează. Şi atunci înseamnă că are sens să-mi pun problema următoare: căutând să fiu eu eficient şi profitabil în termeni economici, ca întreprinzător şi consumator, eu pot să-mi păstrez lucrarea virtuţilor? Adică a smereniei, a înfrânării, a comuniunii, sau sunt condamnat la concurenţă sau la excludere reciprocă de pe piaţă? Una este să implicăm valorile morale în virtutea considerentelor de natură etică şi alta în virtutea considerentelor de natură teologică, religioasă", spune Costea Munteanu. De exemplu, continuă el, Sfântul Serafim de Saharov face distincţia între a face fapte bune, morale, etice, pentru valoarea lor în sine omenească şi a face bine din iubire pentru Hristos. "El spune că scopul vieţii creştine este acumularea Duhului Sfânt. Şi zice că e mult mai eficient să fac faptele bune cu gândul la Hristos pentru că şi Duhul Sfânt pe care îl acumulez în felul acesta este mai mare, răsplata este mai mare. Deci există această diferenţă. Cu alte cuvinte, dialogul, cel puţin din perspectiva ştiinţelor economice, cu teologiile, în general, cu teologia ortodoxă, în mod particular, trece dincolo de aspectul etico-moral şi ajunge la cel duhovnicesc".

În acest context, o aplicaţie interesantă este problema actualei crize economice şi financiare, a mai spus Costea Munteanu. Atât în stabilirea naturii, a cauzelor şi a remediilor, există o perspectivă creştin-ortodoxă care are şi condiţia duhovnicească a omului curent implicat în mod natural în procesele economice, fie în calitatea lui de întreprinzător, de capitalist, de investitor sau în calitatea sa de consumator. "Privind doar din perspectiva teoriei economice propriu-zise, adică a celei care nu este în dialog, majoritatea economiştilor sunt înclinaţi să creadă că această criză este inevitabilă. Însă criza economică, privită şi din perspectivă teologică este un fenomen evitabil, pentru că o bună parte din cauzele sale de profunzime, care ţin de natura crizei, au legătură cu starea căzută duhovnicească a omului contemporan, spre exemplu. Aşadar, crizele economice au soluţii economice. Soluţiile economice nu pot fi aplicate deoarece cauza neaplicării lor ţine de condiţia căzută a omului, iar condiţia căzută a omului este o problemă de teologie. Aici eu trebuie să mă înarmez cu instrumentele urcuşului duhovnicesc şi în felul acesta vedem cum se face legătura între o etate şi un proces economic şi o etate şi un proces duhovnicesc. Şi se îmbină între ele". (Narcisa Balaban)