Diplomaţie prin rugăciune

Pentru răspunsul de dat unei solii, voievodul român recomandă "recursul la rugăciune pentru a dobândi luminarea şi întărirea minţii prin asistenţa şi harul de sus, practică definitorie pentru modul cum înţelege Neagoe Basarab politica" (Dan Zamfirescu): "Vă rugaţi lui Dumnezeu, doar ne va dăscoperi alte sfaturi mai bune".

Între primii creatori de rugăciuni din literatura română, Neagoe Basarab arată cum să vorbească un conducător de popoare cu Dumnezeu: "Pasă în casa ta cea de odihnă şi-ţi curăţeşte inima cu toate bunătăţile şi-ţi vino în toată mintea şi te roagă lui Dumnezeu şi Preacuratei Lui Maici şi zi: "Doamne, Dumnezeul mieu, pre Tine nădăjduiiu, izbăveşte-mă di toţi cei ce mă gonescu, şi mă mântuiaşte, ca să nu apuce cândva ca leul sufletul mieu. Şi-mi dă, Doamne, cuvânt bun şi inimă treazvă, ca din somnu vestirii cei bune a înţelegerii Tale. Şi-mi dă, Doamne, să pricep şi-mi trimite cuvinte şi vorbe den dăstul, de la dreapta Ta cea puternică, ca cu ajutoriul şi cu sfatul Tău să biruim cuvintele şi vorbele solului. Şi-mi dă cuvinte dân dăstul ca să grăescu şi înaintea boierilor miei, că Tu eşti cel ce grăeşti bine toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie trimitem laudă în sus, cu fărâ de începutulu-ţi Tată şi cu bunul şi făcătoriul de viaţă a lui Duh. Acum şi pururea şi în veci, amin!"". Smerenie domnească Conştient de pericolul puterii ce naşte orgoliu şi autosuficienţă, Neagoe Basarab pune orice succes pe seama lui Dumnezeu, într-o smerenie domnească: "Şi deaca vei vedea şi vei cunoaşte că iaste sfatul tău mai bun, tu nu te lăuda, nici te ţinea că cu măestriia socotinţii tale iaste aceasta, ci mulţumeşte lui Dumnezeu, care au întărit inima ta cu gând ca acesta, şi trimite în taină la sfintele biserici şi fă bdenii şi rugăciuni la Dumnezeu şi dă milostenie săracilor, că aceia iaste jertvă vie şi nevinovată înaintea lui Dumnezeu". Şi, mai departe, "tu nu te trufi, ci mulţumeşte lui Dumnezeu, care te-au întărit şi ţe-au dat minte să grăeşti cele ce sunt mai de folos". "Aşa să mulţumeşti lui Dumnezeu" O solie bine primită este pusă tot pe seama proniei divine, pentru care înalţă o altă rugăciune: "Deaca va da Dumnezeu, cu mila sa, să fie toate cuvintele solului biruite de cuvintele tale, atunce ţie mare nume şi slăvit ţi-i fi făcut, iar stăpână-său multă întristare şi mâhnire vei fi trimis pre solul lui. Ci şi atunci iar nu să cade să te lauzi în trufă, ci să întri în cămara ta şi, căzând cu faţa jos la pământ, să te rogi lui Dumnezeu, zicând aşa: "Bine-Ţi mulţumescu, Doamne Dumnezeul mieu, că pentru mila Ta cea multă ne-ai învrednicit pre noi, robii tăi cei neharnici, de am biruit sfatul potrivnicului nostru. Iar noi n-am fost harnici să facem aceasta, ci Tu bine ai voit". Aşa să mulţumeşti lui Dumnezeu, că Dumnezeu iaste milostiv şi îndurător şi, de va vedea că-i mulţumeşti, iar că nu te lauzi, deacii întru toate va adaoge priceperea şi socoteala, şi sfaturile tale nimeni nu le va putea muta". Asemenea, şi pentru trimiterea unui sol cu misiune într-o ţară străină, "întâi să vă rugaţi lui Dumnezeu cu toată inima, ca să vă întărească minţile". "Secretul" pastoraţiei Întreaga activitate diplomatică are drept aliat de nădejde rugăciunea către Dumnezeu, Izvorul înţelepciunii. La trimiterea unei solii, Neagoe Basarab îşi învaţă mesagerul: "Eu voiu să te învăţ de unde vine înţelepciunea omului şi mintea şi sfatul şi toate tăriile noastre, câte sunt într-această lume. De nicăiri dentr-alt loc nu vin, fărâ numai de la singur Fiul lui Dumnezeu, care au fost şi Mariei, curatei Fecioare, fiiu". Pentru adeverirea cuvântului, adaugă "secretul" pastoraţiei sale: "Că eu, fătul mieu, când voiu să fac vreun sfat sau vreo vitejie, sau când îmi va veni vreo veste ceva, numai ci ceiu şi rog să-mi fie ajutor şi întărire Hristos Dumnezeu şi Preacurată a lui Mumă. Iar tu, iată că acum mergi de la noi cu învăţătura noastră; drept aceia te învăţ ca şi pre mine, să iai pre Dumnezeu să-ţi fie într-ajutor. Şi fă rugă în toată vremea şi te roagă şi Precistei să-ţi fie ajutoare. Şi să mă crezi, fătul mieu, că de mă vei asculta şi vei face cum te-am învăţat, atunci când vei vorbi cu acel domn şi vei fi plăcut şi îngăduitor lui Dumnezeu, numai acelea îţi vor veni în gându de vei grăi, care te-am învăţat noi şi care-ţi va da iar Dumnezeu, într-acel ceas, cuvinte bune". Ca un părinte iubitor, se preocupă de ţinuta spirituală a solului său aflat în misiune: "Te învăţ: întâi să te păzeşti cu curăţiia şi în toate nopţile să stai pre rugă, să rogi pre Domnul Dumnezeu să te întărească". Trecut la rându-i prin asemenea misiuni, pe când era postelnic, ştia ce înseamnă singurătatea într-o ţară străină şi îşi încurajează slujitorul: "Că aici ne iaste şi mai lesne, că ne sfătuim şi întrebăm unul pre altul, iar acolo nu vei fi cu mine, nici cu priiatnicii tăi, să aibi cu cine te sfătui. Pentr-aceia te învăţ să aibi pre Dumnezeu într-ajutor şi pre Preacurata lui Maică şi aceia-ţi vor ajuta şi-ţi vor da sfat şi răspunsu mai bun decât ţe-am dat noi". Rugăciunea, bun început al învăţăturii Pentru fiul şi moştenitorul său, pune rugăciunea drept bun început al învăţăturii: "Drept aceia, când vei vrea să înveţi sluga ta aşa, iar tu să rădici în taină panaghie sfânta pentru dânsul şi, căzând cu faţa jos la pământ, te roagă şi zi aşa: Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, acum toată nădejdea noastră o punem pre Tine, şi sluga noastră pre mâna ta o dăm să-i fii sprijinitoare, şi cinstea mea Tu să o întăreşti, ca să-ţi mulţumescu neîncetat. Că toată cinstea mea de la al Tău iubit Fiiu iaste şi de la Tine, Preacurată a lui Dumnezeu Născătoare". Cât timp solul îşi desfăşoară misiunea, "tu tot să faci ruga şi bdenie şi mai vârtos milostenie, deaca-ţi iaste voia să-ţi fie slujba ta deplin şi să-ţi proslăvească Dumnezeu cinstea ta şi voirea inimii tale". Iar în cazul reuşitei unei solii, "voi iar să nu vă lăudaţi, nici să gândiţi că acel lucru s-au tocmit dintru înţelepţiia voastră, ci iar să muţumiţi lui Dumnezeu cu curăţie, cu smerenie şi cu îngăduială şi cu rugă, cu bdenii şi jertva cea vie a lui Dumnezeu, care iaste milosteniia săracilor. Acestea toate să le păziţi şi să le faceţi cu curăţie, ca, când veţi chema numele lui Dumnezeu, el să vie fără întristăciune. Că atuncea îţi va fi bine, când va veni Dumnezeu să-ţi fie întru toate ajutoriu şi de nici o bunătate nu te vei lipsi". Aşa cum curăţia, smerenia, rugăciunea, milostenia şi lauda lui Dumnezeu aduc ajutor divin în pastoraţie, trufia aduce osândă: "Dumnezeu va întoarce mâniia sa spre voi şi vă va lua mintea şi sfatul şi chibzuiala şi vrednicia şi toată hirea voastră. Şi când vor veni soli de la domni la voi, ei nu să vor îndulci de cuvintele voastre, nici să vor minuna de dânsele, ci de-abia să vor sătura de râs şi de batjocură, şi numele vostru va rămânea în ruşine. Şi nu numai numele vostru, ci şi slugile voastre când să vor trimite de voi pentr-alte ţări, pentru voi, vor fi ocărâţi şi de râs". Pentru întărirea povăţuirilor sale, aminteşte povestea sârbească a împăratului Asa, al cincilea rege al iudeilor, după David: "Iar cei ce n-au proslăvit pre Dumnezeu, ei nu ştiură, ci fărâ de veste veni pre dânşii mâniia lui Dumnezeu şi să luară toate bunătăţile din mâinile lor şi să lipsiră şi de împărăţiia ceasta pământească şi de cea cerească, şi nimic nu să aleseră de dânşii. "Cum şi Assa, împăratul cel de demult făcu, de nu vru să dea laudă lui Dumnezeu, ci să lăuda însuşi pre sine. Pentru aceia Dumnezeu, pentru nesmereniia lui, căci nu vru să să smerească, el îşi întoarse mâniia spre dânsul şi trimise pre îngerul său şi-l luo noaptea dezbrăcat den aşternut şi-l aruncă într-un gunoiu şi acolo să dăzmetici şi să smeri, şi-l bătea toţi şi-şi bătea joc de dânsul. Deacii el atunci cunoscându, pricepu că toată puterea şi tăriia este de la Dumnezeu şi începu a plânge cu multe lacrămi şi suspini şi de-abia îşi întoarse Dumnezeu mila spre dânsul şi-l ertă"".