Duhovniceşti: „Nu lăsa pe cei din jurul tău să fie îngrijiţi de altcineva!“

Mulţime multă de oameni goi şi fără de adăpost au adus vremurile de azi. Mulţime de oameni luaţi în robie stau în faţa uşilor fiecăruia. Nu lipsesc nici cel străin, nici cel dezmoştenit; pretutindeni nu vezi altceva decât mâini întinse spre cerşit. Casa unor astfel de oameni e doar bolta cerească, locul lor de adăpost sunt porticele, drumurile şi locurile mai ferite de prin pieţe. Se cuibăresc prin peşteri, ca nişte corbi de noapte şi ca nişte păsări de mare. Îmbrăcămintea lor sunt zdrenţele abia prinse unele de altele, ogorul lor e bunăvoinţa celor milostivi; hrana, orice le pică la îndemână; băutura, aceeaşi ca şi a necuvântătoarelor, adică izvoarele; paharul lor, cupa palmelor; cămara lor sunt buzunarele şi surtucul, şi acesta doar dacă n-a fost destul de zdrenţuit, ci în stare să mai adăpostească ceea ce s-a adunat în el; masa lor, genunchii adunaţi laolaltă; patul lor, pământul; baia lor, râul sau lacul, pe care Dumnezeu le-a dat tuturor deopotrivă fără să mai fie nevoie de a se mai construi ceva. Viaţa lor e rătăcitoare şi sălbatică, dar nu pentru că aşa va fi fost ea încă de la început, ci ca una care a ajuns aşa în urma nenorocirilor şi a lipsurilor.

Mulţumeşte-te, dar, cu acestea, tu care posteşti! Arată-te plin de bunăvoinţă faţă de fraţii tăi căzuţi în nenorocire! Ceea ce opreşti stomacului tău dăruieşte celui lipsit! Fie ca frica de Dumnezeu să ducă la dreaptă miluire pe toate zilele! Tămăduieşte cu înfrânarea ta înţeleaptă două patimi potrivnice una alteia: îmbuibarea şi foamea fratelui tău! Căci şi doctorii fac aşa: unora le prescriu curăţire, altora hrănire, pentru ca prin ceea ce adaugă unuia să ia de la celălalt şi să se rânduiască sănătatea şi a unora, şi a altora. Lasă-te convins de îndemnul cel bun! Deschidă învăţătura cea bună uşile celor cu bunăstare! Gândul cel bun să conducă pe cel sărac către cel ce are! Să nu crezi că printr-un cuvânt oarecare ai putea îmbogăţi pe cel sărac! Deie-le şi casă şi pat şi masă. Cuvântul cel mai înainte de veci printr-un cuvânt potrivit! Iar tu cultivă cele ce sunt necesare pe care trebuie să le priveşti ca pe nişte bunuri ale tale! Pe lângă acestea, gândeşte-te că mai sunt şi alţi mulţi bolnavi şi nenorociţi. Fiecare să poarte de grijă de cei din apropierea lui. Nu lăsa pe cei din jurul tău să fie îngrijiţi de altcineva! Să nu cumva să ia altul comoara care se află lângă tine! Îmbrăţişează pe cel căzut în suferinţă ca şi cum ai îndrăgi aurul. Iubeşte pe cel împovărat ca şi cum îţi iubeşti propria sănătate, ca şi cum îţi iubeşti sănătatea soţiei, a copiilor, a casnicilor şi a întregii tale familii. Cel lipsit şi bolnav este de două ori sărac; dacă îl ajută sănătatea, cel lipsit merge din uşă în uşă, îndreptându-se către cei avuţi, iar dacă stau la încrucişarea drumurilor, cer mila tuturor trecătorilor, cum o cerea şi Daniil în groapă (Dan. 14, 52); în schimb, cei chinuiţi de boală te aşteaptă pe tine, cel evlavios şi iubitor de săraci, ca şi cum aştepta pe Avacum. Fii, dar, şi tu următor acestui prooroc prin milostivirea ta. Grabnic şi fără zăbavă să te arăţi când e vorba de a hrăni pe cel nevoiaş! Să nu crezi că ce vei păgubi dacă dai. Nu-ţi fie teamă: roada milosteniei tale va creşte bogat, iar dacă dai, îţi vei umple casa de rodul bunătăţilor. ("Despre iubirea faţă de săraci şi despre facerea de bine", Sfântul Grigorie al Nyssei, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă)