Duminica a 21‑a după Rusalii la Catedrala Patriarhală

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie duminică, 11 octombrie, la Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a făcut o paralelă între cele două texte evanghelice citite astăzi: Pilda Semănătorului (Luca 8, 5‑15) și Rugăciunea arhierească a Mântuitorului (Ioan 17, 1‑13).

 „Unul dintre cele mai frumoase roade ale cuvântului lui Dumnezeu sădit în inima noastră este comuniunea, exprimată în rugăciunea Mântuitorului atunci când a spus: «Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una». Fericitul Augustin, tâlcuind acest pasaj evanghelic, subliniază că unitatea oamenilor cu Dumnezeu nu înseamnă contopirea lor, a oamenilor, cu ființa duhovnicească, ci participarea la viața pe care Dumnezeu o dăruiește. Această comuniune are și o consecință profund pastorală: cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât este chemat să fie mai profund în comuniune cu semenii săi. Nu putem spune că am primit cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră dacă el nu schimbă modul cum ne raportăm la ceilalți. Iubirea lui Dumnezeu ne cheamă la iubirea aproapelui nostru; iertarea primită ne învață și pe noi să iertăm pe cei care ne‑au greșit în viața aceasta, iar smerenia lui Hristos ne eliberează de mândria care ne îndepărtează de semenii noștri și de Dumnezeu Însuși. Și astfel, rodirea cuvântului nu rămâne o experiență strict individuală, ci devine o viață de comuniune în Biserică și o mărturie în societate, în lume. De aceea, Hristos Domnul Se roagă Tatălui, spunând despre ucenicii Săi: «Nu mă rog ca să‑i iei din lume, ci ca să‑i păzești de cel viclean». Creștinul nu este chemat neapărat să fugă din lume, ci să trăiască în lume fără să lase duhul lumii, cel viclean, să îi ocupe inima. Creștinul are familie, are profesie, are responsabilități, dar toate acestea trebuie așezate într‑o ordine în care Dumnezeu să rămână în centrul vieții sale. Astfel, lucrurile firești pot deveni tocmai spinii care înăbușă cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră. (...) Iată, așadar, legătura profundă dintre cele două Evanghelii. În Pilda Semănătorului descoperim ceea ce împiedică rodirea cuvântului lui Dumnezeu, iar în rugăciunea lui Iisus, numită «Rugăciunea arhierească», aflăm că nu suntem singuri în lupta cu aceste primejdii. Hristos Domnul Se roagă pentru noi toți. Se roagă pentru ucenici, dar spune: «Nu doar pentru aceștia mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor». Se roagă deci pentru noi toți. Aceasta nu înseamnă că putem rămâne pasivi, așteptând ca Dumnezeu să lucreze fără răspunsul nostru, dar nici nu putem crede că totul depinde numai de puterile noastre. Viața duhovnicească este o întâlnire între harul lui Dumnezeu, între ajutorul lui Dumnezeu și libertatea omului. Dumnezeu seamănă, luminează, cheamă, păzește, iar omul este chemat să păstreze și să cultive în viața sa aceste semințe, cuvântul lui Dumnezeu, credința în Dumnezeu”, a spus Preasfinţia Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite, la slujba Utreniei, de membri ai Grupului psaltic „Tronos”, iar la Sfânta Liturghie de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.