Dumnezeu ne iubește!
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 270
„Dumnezeu este Tată de obște al tuturor (ne învață Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul). Pe toți ne iubește ca pe niște adevărați fii ai Lui și nu poate răbda milostivirea Lui cea iubitoare de oameni să ne aflăm pururea în ticăloșii și în nevoi, ci numai așteaptă rugăciunea noastră. Ia aminte să audă glasurile noastre, stă pururea cu urechile deschise ca să ne asculte îndată ce vom chema numele Lui cel sfânt.
Care este tatăl acela ce dă pâine feciorilor lui fără a-i cere? Așa și noi poftim să ne ajute Dumnezeu și să ne facă milă, însă fără a-L ruga. Săracul trufaș l-a urât sufletul Meu, zice Domnul prin înțeleptul Sirah (Sirah 25, 4). Că nu poate răbda Dumnezeu nicidecum pe cei ce sunt lipsiți, ticăloși și nenorociți, apoi se înalță și stau îngâmfați întru ale lor și nu vor să arate cum că au trebuință. Și cine socotiți să fie aceștia? Noi suntem cu toții, care pătimim atâtea scârbe nesuferite și stăm în cumpănă (îndoială). Pierim de nevoi, de nenorociri și, cu toate acestea, nu ne smerim înaintea lui Dumnezeu, nu ne plecăm cerbicea de trufia cea multă ce avem și nu alergăm cu suspine și cu lacrimi să cerem ajutor de la Dumnezeu.
Când sunt răutatea și pedeapsa de obște, se cuvine să fie și rugăciunea de obște. Toți să ne rugăm, toți să cerem ajutor, precum au făcut și apostolii în corabie, când era învăluită de valuri, că au strigat toți cu o gură și cu o inimă: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! (Marcu 4, 38) Iar nu unul să se roage și altul nici să gândească; unul să plângă și altul să râdă; unul să se întristeze și altul să se bucure. Atunci, cu adevărat, nu ne ascultă Dumnezeu.
Vă poftesc, fiii mei, să vă rugați pururea și toți deodată. Și mai ales în acele vremi când se înmulțesc nevoile. (...) Ne va asculta pururea Dumnezeu, când toți cu inimă curată Îl vom ruga și ne va mântui de toate primejdiile și din toate nevoile. Că zice David: Voia celor ce se tem de El va face și rugăciunea lor va auzi și-i va mântui pe dânșii (Psalmul 144, 19).”
(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)