Dumnezeu şi ştiinţa

În anii ateismului comunist, când veneau la vreuna dintre mănăstirile care nu erau încă închise, cetăţenii sovietici se aşteptau să vadă orice: obscurantişti, şarlatani, oameni întunecaţi la minte, lipsiţi de omenie. Aşa li se inoculase în conştiinţă şi aşa erau forţaţi să creadă. În realitate, găseau acolo oameni inteligenţi şi înţelepţi, oameni neînfricaţi şi liberi în cuget, care ştiau şi ceea ce vizitatorii nici măcar nu bănuiau. După numai câteva minute, pentru excursionişti devenea clar că asemenea oameni nu întâlniseră în toată viaţa lor.

Odată, prin 1986, conducerea de partid din oraşul Pskov a adus la mănăstire un înalt funcţionar de la Ministerul Căilor Ferate Ruse. Părea un om incredibil de liniştit şi serios, nu punea întrebări stupide, de genul: „În ce corp de clădire locuiesc soţiile monahilor?“, nici nu întreba de ce Gagarin a zburat în cosmos şi nu L-a văzut pe Dumnezeu. Însă, în cele din urmă, după o discuţie de două ceasuri cu părintele Natanail, economul mănăstirii, uimit de personalitatea interlocutorului său, a zis: „Ascultaţi! Sunt pur şi simplu zguduit de discuţia cu dumneavoastră! Un asemenea om, interesant şi original, nu am întâlnit în toată viaţa mea. Îmi permiteţi să vă întreb: Cum puteţi dumneavoastră, cu mintea pe care o aveţi, să credeţi în… înţelegeţi dumneavoastră în ce! Numai ştiinţa dezvăluie omenirii noi şi noi orizonturi! Şi în ştiinţă Dumnezeu nu există! Iertaţi-mă, dar pur şi simplu nu este nevoie de El. Iată, anul acesta se apropie de pământ, din adâncurile Universului, cometa Halley. Şi savanţii, închipuiţi-vă, au calculat exact tot itinerarul ei! Şi viteza, şi traiectoria! Şi pentru aceasta, iertaţi-mă, nu este nevoie nici măcar de vreo idee despre Dumnezeu!“

„Cometă, spuneţi? Halley?“, a spus părintele Natanail, scuturându-şi barba. „Înseamnă că, dacă au calculat totul în legătură cu această cometă, nu este nevoie de Dumnezeu? Mda, înţeleg! Dar ia închipuiţi-vă că m-aţi angaja pe mine la calea ferată şi mi-aţi da hârtie şi creion. După o săptămână, v-aş putea spune exact când şi în ce direcţii circulă trenurile. Însă aceasta înseamnă că nu există conductori, dispeceri, mecanici… ministru al transporturilor?!“ Existenţa unui conducător este un lucru fără de care nu se poate, despre orice domeniu ar fi vorba. (Preluare din vol. „Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri“, arhim. Tihon Şevkunov, Editura Egumeniţa, 2013)