Educația copiilor și tinerilor – cea mai valoroasă investiție

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 ca fiind An omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și An comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al ­tipografilor bisericești.

În contextul crizei de ideal și de orientare spirituală a tinerilor în societatea secularizată și consumistă de azi, Biserica, alături de Familie și de Școală, este datoare să‑și intensifice lucrarea în formarea spirituală și în educația creștină a acestora, în vederea însușirii „valorilor morale și spirituale perene, a cultivării iubirii, prieteniei, respectului de sine și față de aproapele”1^[1].

Redus la imediat și la necesitate, omul contemporan se află singur și fără apărare atât în faţa manipulărilor tehnico‑economice, cât și a forțelor oarbe ale instinctelor, agresivității și violenței. Piața și mediile „confiscă total munca și timpul oamenilor, care, de dragul lui a consuma, a vedea, a se distra, uită să conjuge verbele esențiale: a fi, a locui, a gândi, a se îngriji, a se ruga”².

Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, șomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delincvența și violența juvenilă, nesiguranța zilei, incertitudinea viitorului sunt cauze majore ale crizei educației în școală și în familie.

În fața provocărilor lumii actuale, Biserica nu poate să rămână indiferentă, pentru că misiunea ei constă tocmai în vestirea Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos în lume și a modului de viețuire în conformitate cu aceasta. Activitatea educațional‑formativă a Bisericii a fost rânduită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Marcu 10, 14), și de Sfinții Săi Apostoli, ca fiind o permanentă sporire duhovnicească: „Creșteți în har și în cunoaș­terea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos” (2 Petru 3, 18).

Educația religioasă a tineretului creștin ortodoxconstituie una dintre prioritățile misio­nar‑pastorale desfășurate la nivelul parohiilor din Patriarhia Română. Parohia,cafamilie bisericească a familiilor conjugale,trebuie să se îngrijească de toate vârstele, însă trebuie să arate un interes deosebit față de copii şi tineri, deoarece aceștia sunt speranțe ale poporului nostru, iar, din cauza provocărilor sociale, această vârstă prezintă cele mai acute probleme și determină continuitatea sau discontinuitatea tradiției bisericești în viața societății noastre.

În calitate de părinți sufletești, preoții trebuie să poarte o grijă cu atât mai mare creșterii spirituale a copiilor și tinerilor. Fiecare om trăiește la vârsta tinereții o dorință puternică a dăruirii de sine și a primirii iubirii altora, dar și dorința de a da sens vieții sale proprii. Biserica este datoare să fie atentă și sensibilă la viața tinerilor. Unii dintre ei trăiesc, adeseori, temeri, dezamăgiri, rupturi de afecțiune, răniri lăuntrice, criza încrederii în semenii lor, comunicare dificilă cu părinții și cu profesorii. Sunt însetați de autenticitate și de esențial. Se află în căutarea unei îndrumări spirituale care să‑i poată învăța să trăiască în comuniune de iubire și să dea un sens vieţii lor prezente şi viitoare.

Activitățile educațional‑religioase desfășurate la nivelul parohiei și al organizațiilor de tineret trebuie să fie o șansă pentru tineri de a redescoperi Biserica de azi ca fiind locul unde sunt bine primiți, respectați și iubiți, loc al comuniunii și al prieteniei dezinteresate, al reconcilierii și al redescoperirii sensului profund creștin al vieții, al frumuseții rugăciunii, al împărtășirii reciproce a bucuriilor credinței, al trăirii păcii lăuntrice și întâlnirii cu Dumnezeu, loc purtător de viață și de spiritualitate creatoare.

Departamentele Cultural și comunicații media și Învățământ și activități cu tineretul ale Arhiepiscopiei Bucureștilor au acordat în acest an o atenție specială acestei teme, prin editarea unui volum cuprinzând dialoguri pastorale despre misiunea Bisericii în rândul tinerilor care să constituie, totodată, și un ghid de bune practici pentru toți preoții care desfășoară activități educaționale cu tinerii în parohiile unde slujesc sau în cadrul organizațiilor tineretului creștin ortodox pe care le coordonează.

Volumul menționat, apărut la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, reliefează o multitudine de activități prin care, în cadrul parohiilor, poate fi transmisă educația religioasă tinerilor.

Insuflarea dragostei acestora de a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la alte slujbe și rugăciuni săptămânale în biserica parohială de care aparțin, spovedirea și împărtă­și­rea lor cât mai frecventă, desfășu­rarea cu regularitate a catehezelor săptămânale și organizarea de conferințe duhovnicești tematice, colaborarea cu școlile din cuprinsul parohiilor, constituirea de „forumuri pentru tineri”, înființarea programelor de tip „școala după școală” (after‑school) în incinta bisericilor sau a caselor parohiale, a atelierelor educațional‑recreative pe lângă biserică și, în general, stimularea creativității prin activi­tăți literar‑artistice (montarea unor piese de teatru, concursuri de poezie, activități corale, ateliere de pictură etc.), organizarea de pelerinaje sau tabere de vară la mănăstirile ortodoxe din țară, de excursii tematice la obiective culturale sunt câteva dintre activi­tă­țile educaționale desfășurate cu tinerii în biserică și în jurul bisericii.

Cultivarea solidarității sau a filantropiei în fața suferinței prin vizitarea persoanelor tinere sau vârstnice în orfelinate, spitale sau penitenciare, oferirea de alimente persoanelor vârstnice la domiciliul acestora, donarea de sânge, intensificarea comuniunii prin întâlniri după Sfânta Liturghie, agape, întreceri sportive, plantarea de pomi, participarea la „Marșul pentru viață”, crearea de pagini web, ­site‑uri, portaluri media și încurajarea comunicării prin intermediul acestora sunt, de asemenea, alte câteva posibilități de a asigura prezența tinerilor voluntari în Biserică și de a‑i integra în familia parohială.

Venind în întâmpinarea entuziasmului tinerilor, în toate aceste acțiuni, preotul trebuie să manifeste un comportament deschis și apropiat, trebuie să fie sensibil și receptiv față de nevoile și frământările specifice vârstei lor și, mai ales, trebuie să probeze spirit de jertfă sau dăruire de sine, răbdare şi generozitate.

Familia, locul unde părinții împreună cu copiii şi tinerii cultivă credința creștină, are vocația de a fi cu adevărat „Biserica de acasă”, în care iubirea Preasfintei Treimi, dobândită prin rugăciune, devine izvor de iubire, pace și bucurie pentru toți membrii ei.

Familiile creștine trebuie încurajate să‑și crească copiii în credință și dragoste față de Dumnezeu şi de semeni. Ne amintim de cuvântul mereu actual al Sfântului Ioan Gură de Aur adresat părinților pentru educarea copiilor în familiile lor:

„Nu voi înceta îndemnându‑vă, rugându‑vă și căzându‑vă în față ca, înainte de toate celelalte, să vă puneți în bună rânduială copiii. Dacă nu cruți nimic pentru copilul tău, arată atunci acest lucru din această (preocupare) și vei avea și răsplată ş…ţ. Crește un atlet pentru Hristos și, fiind în lume, învață‑l evlavia din fragedă vârstă”^[1]3.

Școala are vocația de a fi, alături de Biserică și Familie, activă și creatoare în educația copiilor și a tinerilor.

Adevărurile fundamentale ale vieții se însușesc și se consolidează încă de la vârstele timpurii. Astfel, este necesar ca grădinița să formeze la copilul de vârstă pre­șco­lară, pe lângă competențele specifice, și o serie de atitudini ce țin de dimensiunea religioasă a personalității copilului. Timpul petrecut cu copiii preșcolari pentru educația religioasă poate deveni o investiție pe termen lung pentru a face lumea mai bună.

Educația religioasă este fundamentală pentru formarea personalității unui copil și presupune o mare responsabilitate din partea profesorilor de religie de a insufla copiilor credința în Dumnezeu, care trebuie sădită în sufletele lor ca lumină pentru viață. Prin demersul educațional‑formativ desfășurat în cadrul orelor de religie în școala primară, gimnaziu și liceu, profesorul de religie vine în ajutorul elevilor, oferindu‑le șansa de cunoaștere progresivă și dinamică a Iubirii lui Dumnezeu, arătată în Iisus Hristos. Educația religioasă promovează în rândul elevilor valorile credinţei şi moralei creștine, precum: prietenia, dragostea, pacea, dreptatea, reconcilierea, responsabilitatea, solidaritatea și cooperarea între semeni ca principii de bază ale vieţii creștine.

Sistemul educațional universitar are nu doar misiunea de formare și dezvoltare intelectuală a tinerelor generații, ci și vocația de formare și dezvoltare morală a acestora. Valorile formării științifice trebuie să fie indisolubil corelate cu valorile spirituale sau morale. Activitatea studenților în cadrul asociațiilor creștine ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România) și LTCOR (Liga Tineretului Creștin Ortodox din România), participarea la viaţa liturgică din capelele și paraclisele universitare îi ajută pe aceștia la descoperirea și trăirea frumuse­ților vieții spirituale ca viață în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu oamenii.

În complementaritate cu educația religioasă oferită la diferitele niveluri școlare și universitare, în acest an, Sectorul teologic‑educațional al Patriarhiei Române a organizat Concursul național de creație Biserica și Școala din sufletul meu, desfășu­rat în cadrul programului național Hristos împărtășit copiilor, adresat, în principal, copiilor din grupele de cateheză, a coordonat proiectul Alege școala!, în vederea prevenirii abandonului școlar, și derulează proiectul național de cateheză pentru tineri și adulțiintitulat Calea mântuirii. De asemenea, în perioada 4‑7 septembrie 2016, Sectorul teologic‑educa­țional al Patriarhiei Române va organiza Congresul Internațional de Teologie Educația religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale.

În Arhiepiscopia Bucureștilorse desfășoară, de asemenea, programe specifice de activități cu tineretul: Tinerii în Areopag. Dialoguri religios‑culturale, Tinerii - solidari în fața suferinței, Pelerinajul - cale spre cunoaștere și întărire în credință, Să adoptăm un bunic!,concursul: Bucuria înmul­țirii talanților! șitaberele de tineret: Bucurie în comuniune, Natura - Darul lui Dumnezeu pentru oameni, Viața în Hristos - calea spre adevărata fericire! - exemple pozitive ale lucrării misionare a Bisericii în rândul tinerilor. De asemenea, Arhiepiscopia Bucureș­tilor, în colaborare cu Sectorul teologic‑educațional al Patriarhiei Române, va organiza Întâlnirea Internațională a Tineretului Ortodox între 1 și 4 septembrie 2016, eveniment la care sunt așteptați 2.500 de tineri din țară și din străinătate.

Binecuvântăm și îndemnăm părintește pe toți preoții și diaconii din Arhiepiscopia Bucureștilor să acorde o atenție specială activi­tăților desfășurate de copii și tineri prin programele pastoral‑misionare pe care le organizează și să promoveze o intensă cooperare cu familiile și cu școlile din cuprinsul parohiilor spre bucuria și folosul tuturor.

†Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt susținut la deschiderea lucrărilor Conferinței pasto­ral‑misionare de primăvară a clericilor din Arhiepiscopia Bucu­reș­tilor, Palatul Patriarhiei, Bu­curești, 30 mai 2016.

Note:

1 ‑Referatul Cancelariei Sfântului ­Sinod,examinat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa de lucru din 28‑29 octombrie 2014.

² ‑Ioan I. Ică jr, „Globalizarea - mutații și provocări”, în: Ioan Ică Jr, Germano Marani (eds.), Gândirea socială a Bisericii, Sibiu, Ed. Deisis, 2002, p. 487.

^3[1] ‑Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt despre cum trebuie să‑și crească părinții copiii”, în: Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Sibiu, Ed. Deisis, 2006, p. 136.