Elena și Radu Grigorovici

Au trăit 97 de ani și au fost împreună 97 de ani... Spuneau, cu umor, că se știu de când se născuse el, adică un pic după ea, în clădirea maternităţii din Cernăuţi, mama ei fiind moaşă acolo. Au copilărit împreună. Adolescenți, se întâlneau mai ales în grădina orașului. El, înalt, sobru, cuminte; ea, mărunţică şi energică, era când cocoţată prin copaci, când la fotbal cu băieţii, până când tatăl ei i-a interzis să mai joace. Radu intra şi el în teren, dar numai ca arbitru!

Au urmat aceeaşi şcoală, mai târziu aceeaşi facultate, de Chimie-Fizică a Universităţii din Cernăuţi. S-au căsătorit în 31 martie 1934 şi timpul a continuat să curgă la fel de frumos. N-au lipsit, fireşte, necazurile. 

Au trecut împreună prin două războaie mondiale, plus refugiul din Bucovina la Bucureşti. După instaurarea regimului comunist, tatăl lui Radu Grigorovici a fost arestat de Securitate, iar soţia, fata şi nepoata lui au fost consemnate în domiciliu obligatoriu. Despre tatăl lui, Radu Grigorovici spunea scurt: „M-a învăţat să nu fiu laş”.

El, fizician, a ajuns vicepreşedinte al Academiei Române. A adus contribuții fundamentale la fizica semiconductorilor amorfi; este considerat fondatorul școlii românești a domeniului, dar a publicat și studii și documente despre Bucovina natală. Un autor britanic a scris că istoria semiconductorilor se împarte în două: înainte și după Radu Grigorovici... Au plecat de pe această lume așa cum au venit: ea prima, el la scurt timp după ea...