„Este nevoie de o continuă familiarizare cu ceea ce s-a întâmplat în închisori“

Vineri, 5 mai, au continuat lucrările Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae", desfăşurat la Centrul eparhial din Iaşi.

În prima parte a acestor sesiuni de comunicări au fost prezentate lucrări ce au vizat în principal ilustrarea vieţii religioase în cotidianul comunist. Astfel, domnul Laurenţiu Tănase, profesor la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul" din Bucureşti, a prezentat lucrarea cu titlul „Transfer sau furt de autoritate? Sărbătorile şi viaţa religioasă în perioada comunistă". În debutul prezentării, domnul profesor a menţionat faptul că „ne găsim abia în momentul în care ne interesăm de ceea ce s-a întâmplat în comunism, urmând ca abia apoi să interpretăm". Conţinutul lucrării sale a vizat în principal prezentarea mai multor situaţii dificile în care se găseau slujitorii Bisericii din acea vreme, precum şi rudele acestora.

Cea de a doua lucrare a fost susţinută de domnul Mirel Bănică, cercetător ştiinţific al Institutului de Istoria Religiilor, din cadrul Academiei Române, tema acestuia fiind: „Biserica Ortodoxă Română după 1989. Mecanisme de transmitere şi perpetuare a memoriei religioase". „Ne aflăm într-o situaţie inedită a ortodoxiei româneşti, de gestionare memorială a unui trecut traumatic, a unui trecut care nu vrea să treacă", a declarat domnul Mirel Bănică în debutul prezentării. Citând pe un celebru istoric francez, acesta a definit memoria ca fiind „ceea ce mai rămâne după ce moare istoria" şi a accentuat necesitatea existenţei unei „ars memoria" (arta memoriei), sensul conceptului de memorie fiind cel de obligaţie socială. În continuare, acesta a vorbit despre diverse mecanisme de transmitere a memoriei religioase: „Prin îndârjirea cu care îşi apără identitatea, Ortodoxia dispune de câţiva vectori eficienţi de perpetuare a ceea ce numim memoria lungă, cum ar fi cultul sfinţilor. Sfântul se sustrage timpului şi în acelaşi timp este în timp. Ritualul organizat în jurul acestuia perpetuează atât memoria sfântului, cât şi a Bisericii. În plus, când îţi aminteşti, ai nevoie de spaţii de localizare, de unde şi erupţia în ultima vreme a unor locuri de memorie ad-hoc care au scăpat complet puterii ordonatoare a Bisericii, cum ar fi Aiud, Gherla, Prislop (...) Memoria are nevoie de locuri de care să se fixeze".

Următoarea sesiune de comunicări a urmărit în principal prezentarea unor locuri de memorie, invitaţii fiind Maria Axinte, Dragoş Ursu, Cristina Puşcaş, Eva Giosanu şi părintele Grigore Benea. În deschiderea sesiunii, Maria Axinte, fondatoarea Memorialului Închisoarea Piteşti şi a Editurii Manuscris, le-a vorbit ascultătorilor despre „Memorialul Închisoarea Piteşti: de la moarte la viaţă". Aceasta a prezentat activităţile desfăşurate cu tinerii în vederea informării acestora cu privire la ceea ce a însemnat comunismul pentru cei închişi la Piteşti, accentuând ideea că este foarte important ca publicul ţintă să fie cel tânăr deoarece din rândul lor se vor forma viitorii istorici şi cercetători. Expunerea a continuat cu prezentarea spaţiului memorial din cadrul Închisorii Piteşti şi cu elogierea unor nume, care au avut de suferit în acea închisoare: Nicolae Purcărea, Gelu Gheorghiu şi alţii.

În continuare, domnul Dragoş Ursu, cercetător şi doctorand în istorie, a vorbit despre „Memoria(lizarea) ca vector de asumare a victimelor comunismului. Studiu de caz: Râpa Robilor Aiud". În deschidere, acesta a afirmat: „Comunismul a practicat şi memoricidul, care viza eliminarea a principalului obstacol în vederea construirii omului nou, adică a memoriei ca vehicul identitar". Invitatul şi-a argumentat alegerea cu privire la studiul de caz, menţionând că: „Aiudul poate fi văzut ca o oglindă a întregii tranziţii, a întregii perioade de aproape peste trei decenii de cultivare a memoriei victimelor comunismului?.

Cea de a treia lucrare prezentată în cadrul acestei comunicări a fost susţinută de doamna Cristina Puşcaş, muzeograf la Muzeul Cetăţii şi oraşului Oradea. Titlul acesteia a fost „Locuri ale memoriei: studiu de caz – expoziţia «Rezistenţă şi represiune în Bihor»". În cadrul expunerii, doamna Cristina Puşcaş a prezentat etapele parcurse în vederea desfăşurării acestui proiect, cât şi motivaţia alegerii locului proiectului expoziţional: „Locul ales, Cetatea Oradea, nu este întâmplător. Aici a funcţionat, imediat după finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial, Lagărul de internaţi nr. 1, unde au fost închişi etnicii germani, dar şi primii «duşmani ai poporului»".

„O ideologie care bântuie societatea până astăzi"

Lucrarea susţinută de doamna Eva Giosanu a avut ca titlu „Iaşi: martiriul ca piatră de poticnire la piatră de temelie". Aceasta a prezentat chipuri de martiri din epoca comunistă, luând drept model pictura Muzeului mitropolitan din cadrul Ansamblului mitropolitan din Iaşi.

Părintele Grigore Benea, coordonator al proiectului „Memorialul Gherla", le-a vorbit celor prezenţi despre „Gherla: construirea unui memorial în cinstea victimelor comunismului – provocări şi oportunităţi în misiunea Bisericii". Sfinţia sa a menţionat că „este nevoie de o continuă familiarizare cu ceea ce s-a întâmplat în închisori", comunismul fiind o „ideologie care bântuie societatea până astăzi". Prin expunerea susţinută, părintele a urmărit să argumenteze necesitatea existenţei unui astfel de memorial şi, de asemenea, a conturat şi o parte dintre obstacolele pe care le-a avut încă de la fondarea acestui proiect. De asemenea, sfinţia sa a accentuat importanţa recunoaşterii jertfei oamenilor din acea vreme: „Efectul participării la jertfa martirilor înseamnă pentru Biserică împărtăşirea de darurile pe care le aduc martirii lumi. Biserica, recunoscând martirii, are parte mai mult de rugăciunile lor".

Următoarea sesiune a avut ca temă principală „Monahismul românesc şi regimul comunist", invitaţii fiind domnul Adrian-Nicolae Petcu şi părintele Emilian-Iustinian Roman. Domnul Adrian-Nicolae Petcu, cercetător la Arhivele Comunismului, a prezentat referatul cu tema „Evoluţia monahismului ortodox românesc în anii â50". Expunerea a vizat prezentarea unor aspecte clare cu privire la unele decizii luate de stat şi de Biserică cu privire la chestiuni precum viaţa de obşte, ocupaţiile pe care le pot avea cei din mediul monahal, criteriile impuse de stat pe care trebuiau să le îndeplinească cei care doreau să intre în monahism.

Tema abordată de părintele Emilian-Iustinian Roman, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae" din Iaşi, a fost „Cadrul legislativ şi Decretul 410/1959". Invitatul a făcut o scurtă descriere a cadrului legislativ, din acea vreme, care prevestea luare unor măsuri foarte aspre pentru viaţa religioasă din acea vreme: „Perioada 1948-1953 a rămas în istoria României ca fiind una dintre cele mai întunecate ale comunismului românesc. De ce? Pentru că au folosit două dintre cele mai parşive mijloace de consolidare a puterii, şi anume represiunea şi persuasiunea (...) Represiunea urmărea să zdrobească rezistenţa fizică a românilor în faţa noului regim. În schimb, persuasiunea a îmbrăcat haina propagandei şi a agitaţiei. Putem afirma că perioada 1948-1953 este caracteristică procesului de sovietizare a ţării". În continuarea expunerii, părintele a făcut o prezentare a consecinţelor antrenate de adoptarea mai multor decrete care îngrădeau drepturile slujitorilor Bisericii.

„Există o dimensiune euharistică a martiriului"

Penultima sesiune de comunicări i-a avut ca protagonişti pe domnul Jurgen Henkel şi pe domnul Marius Vasileanu, ambele lucrări având ca temă comună: „Martiri şi apărători ai Ortodoxiei în perioada comunistă". Domnul Jurgen Henkel, pastor luteran din Germania, a susţinut prezentarea cu titlul „Teologia şi viaţa părintelui Dumitru Stăniloae în condiţiile totalitarismului". În expunerea sa, pe lângă prezentarea importanţei operei părintelui Dumitru Stăniloae, invitatul a accentuat, de asemenea, pericolul reprezentat de toate regimurile totalitare pentru creştinismul secolului al XX-lea „Totalitarismul politic, militant şi ateu al nazismului, al fascismului şi comunismului în diferitele sale ipostaze de la lagăr la gulag portretizează încercările prin care a trecut creştinismul în secolul al XX-lea".

Lucrarea domnului Marius Vasileanu a vizat prezentarea lucrării mişcării Rugul Aprins: „Mişcarea Rugul Aprins şi rezistenţa anticomunistă". Acesta a făcut o prezentare a specificului fenomenului Rugul Aprins, menţionând faptul că este o mişcare unicat în România. De asemenea, domnul Marius Vasileanu a făcut un elogiu al anumitor nume care au făcut parte din Rugul Aprins şi dintre care unii au suferit martiriul, cum ar fi monahul Daniil (Sandu) Tudor. În încheierea prezentării, invitatul a lansat un îndemn la promovarea personalităţilor care au făcut parte din Rugul Aprins în rândul tinerilor ca adevărate modele: „Timpul Rugului Aprins vorbeşte despre respiraţia amplă a Bisericii. În măsura în care ne racordăm la o astfel de respiraţie, evităm capcanele timpului mundan şi a risipirii".

Sesiunea finală de comunicări i-a avut ca protagonişti pe domnul Răzvan Bucuroiu şi pe părintele Jan Nicolae, lucrările acestora având, de asemenea, ca obiectiv prezentarea unor chipuri de martiri şi apărători ai Ortodoxiei din perioada comunistă. Domnul Răzvan Bucuroiu, jurnalist şi publicist creştin, a expus lucrarea „Cronica unei agresiuni deghizate. Cazul părintelui Galeriu, august â89". Lucrarea şi-a propus un elogiu emoţionant al personalităţii părintelui Constantin Galeriu. Domnul Răzvan Bucuroiu a prezentat diverse mărturii din partea celor care l-au cunoscut pe părintele cu privire la chinurile pe care le-a suferit sfinţia sa în calitate de mărturisitor, atenta urmărire de către securitate, cât şi latura sa blândă şi iertătoare faţă de cei care îl prigoneau.

Ultima lucrare a simpozionului a fost susţinută de către părintele Jan Nicolae, conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Titlul referatului a fost „Locuri euharistice ale memoriei: Celebrarea credinţei şi chipuri iconice ale martiriului în temniţele comuniste". În discursul său, părintele a făcut o prezentare a vieţii părintelui Ioan Iovan, care a suferit ani grei de temniţă. În expunerea vieţii părintelui Ioan Iovan, invitatul a pus accentul pe situaţiile dificile din temniţă în cadrul cărora părintele săvârşea Sfânta Liturghie, cât pe dragostea şi râvna cu care el a continuat să-I slujească lui Dumnezeu după ieşirea din închisoare. La finalul prezentării, părintele Jan Nicolae a făcut următoarea afirmaţie cu privire la importanţa jertfei martirilor: „Hristos vine la noi nu numai în euharistie, ci şi în martiriu. Există o dimensiune euharistică a martiriului. Aşa cum noi ducem pâine şi vin la altar la Sfânta Liturghie, şi prin rugăciunile epiclezei acestea se prefac în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, martirul îşi dă propriul său trup şi sânge şi are loc o prefacere şi o perihoreză martirică între Hristos de pe tronul slavei şi martir".
La finalul zilei, părintele decan Ion Vicovan a luat cuvântul, mulţumind tuturor invitaţilor care au adus contribuţia lor în cadrul sesiunilor de comunicări şi a mulţumit tuturor celor care s-au ocupat de buna desfăşurare şi care au sponsorizat simpozionul. Evenimentul s-a încheiat sâmbătă cu Sfânta Liturghie şi săvârşirea unei slujbe de pomenire în memoria martirilor. (Larisa Alui-Gheorghe)