Europa va fi tot mai dependentă energetic de Rusia

▲ Specialiştii spun că firmele petroliere vor fi reticente să investească în conducte care tranzitează Georgia, iar Turkmenistanul şi Kazahstanul s-ar putea teme să participe la rute de export care ocolesc Rusia ▲ O altă problemă este că ţări precum Germania şi Italia tind să sprijine proiecte care să le asigure propriile livrări de energie, decât să colaboreze cu alte state membre ▲

Intervenţia militară a Rusiei în Georgia a consolidat dorinţa Europei de a evita dependenţa energetică prea mare faţă de Statul rus, care ar putea creşte însă pe fondul reticenţei ţărilor din UE de a plăti pentru surse alternative şi al lipsei de coordonare a strategiilor. Rusia asigură un sfert din gazele necesare statelor UE şi o mare parte din petrol, fiind posibil ca importurile europene să crească, în urma reducerii producţiei din Marea Nordului. În ultimii ani, autorităţile de la Moscova au oprit în mai multe rânduri livrările de petrol şi gaze către statele vecine, determinând UE să promoveze proiecte în domeniul energiei care să nu implice Rusia. „Conflictul din Georgia pare să reafirme strategia Comisiei Europene de consolidare a securităţii energetice a Europei, inclusiv prin intermediul diversificării“, a declarat Martin Selmayr, purtător de cuvânt al CE. Conductele nu trebuie să treacă prin Rusia UE susţine construcţia conductei Nabucco, pentru transportul de gaze azere şi din Asia Centrală către Europa, prin intermediul Turciei, precum şi a unui alt gazoduct trans-caspic, destinat exporturilor din state precum Turkmenis-tan, care să nu tranziteze Rusia. Viitorul acestor proiecte pare însă tot mai incert, după ce acţiunile Rusiei au evidenţiat vulnera-bilitatea conductei petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan, cu o capacitate de 850.000 de barili pe zi, precum şi a gazoductului Baku-Tbilisi-Erzerum, care tranzitează Georgia. „Concretizarea proiectelor era improbabilă, iar ceea ce s-a întâmplat în Georgia a redus şansele de realizare“, a declarat Tanya Costello, analist la Eurasia Group, companie de consultanţă în domeniul riscurilor politice. Costello a arătat că firmele petroliere vor fi reticente să investească în conducte care tranzitează Georgia. În plus, Turkmenistanul şi Kazahstanul s-ar putea teme să participe la rute de export care ocolesc Rusia. Unul dintre motivele pentru care Nabucco şi conducta trans-caspică au întâmpinat probleme este că guvernele europene au fost mai puţin dispuse să le sprijine financiar sau diplomatic, comparativ cu maniera în care Moscova a promovat proiectele proprii. „Dacă ar fi ţinut seama numai de factorii comerciali, sovieticii nu ar fi construit niciodată infrastructura de conducte din Siberia până în Europa de Est, iar acum Europa depinde de această reţea“, a declarat Andrew Neff, analist la compania Global Insight. Dispute în interiorul Uniunii Pe lângă furnizarea de fonduri, UE poate susţine proiectele prin asumarea unui rol mai activ în asigurarea livrărilor de energie din state precum Turkmenistan. Rusia poartă discuţii politice pentru cumpărarea gazelor disponibile din regiunea caspică, iar UE ar trebui să facă acelaşi lucru. O altă problemă, legată de diversificarea furnizorilor, este că ţări precum Germania şi Italia tind să sprijine proiecte care să le asigure propriile livrări de energie, decât să colaboreze cu alte state membre în beneficiul Uniunii, potrivit unor analişti şi politicieni europeni. Autorităţile de la Berlin susţin proiectul de gaze Nordstream, condus de grupul Gazprom, şi la care companiile germane E.ON şi BASF deţin participaţii minoritare. Conducta Nordstream va transporta gaze din Rusia către Germania, tranzitând regiunea baltică. Polonia şi Lituania au criticat proiectul, care le face vulnerabile faţă de o eventuală oprire a livrărilor de energie de către Rusia. Statul rus a redus în trecut, pentru scurt timp, exporturile de petrol şi gaze către Germania şi Italia, în urma unor dispute cu Ucraina şi Belarus referitoare la preţuri. În schimb, o conductă petrolieră către Lituania, închisă în iulie 2006, după ce autorităţile de la Vilnius au optat în favoarea unui cumpărător polonez pentru cea mai mare rafinărie din ţară, nu a mai fost redeschisă.