Evoluţia Postului Sfintelor Paşti

Postul Sfintelor Paşti sau Postul "Patruzecimei" îşi are rădăcina în exemplul Mântuitorului Hristos care a postit patruzeci de zile în pustie, timp în care "El n-a mâncat nimic" (Luca 4, 1), şi care avea să-L pregătească în vederea începerii lucrării Sale mântuitoare.

Acest post a fost ţinut încă din vremea Sfinţilor Apostoli, dar cu timpul a început a fi ţinut în mod diferit şi ca durată, dar şi ca asprime. Astfel, în secolul al-II-lea durata acestuia era mai mică de patruzeci de zile. Origen spune clar că "zilele patruzecimei sunt de înfrânare" (Omilia a X-a), iar Dionisie al Alexandriei († 264) mărturiseşte că postul dura doar o săptămână. Începând cu secolele III-IV, Postul Patruzecimei este ţinut până în Duminica Floriilor, iar după aceea începea Postul Sfintelor Paşti - perioada Săptămânii Patimilor - cu multă asprime; iar Vinerea şi Sâmbăta din această săptămână a Patimilor, creştinii ajunau în mod deplin ("Constituţiile apostolice"). În secolul al V-lea, acest post dura şi se ţinea diferit în multe zone. Istoricii Socrate şi Sozomen amintesc că în Iliria, Elada şi Alexandria postul dura şase săptămâni, în Constantinopol dura şapte săptămâni, iar în alte zone dura doar trei săptămâni. În secolul al VII-lea se adaugă înaintea celor şapte săptămâni de post încă o săptămână cumva pregătitoare, numită săptămâna "brânzei", în care nu se mânca carne. Dacă durata postului era diferită, cu siguranţă că şi felul postirii era diferit. Astfel, episcopul Salaminei din Cipru, Epifanie, spunea că Săptămâna Mare să fie ţinută cu mâncare "seacă", adică cu pâine, sare, verdeaţă şi apă. Socrate aminteşte că unii mâncau de toate, iar alţii se înfrânau de la carne şi peşte, iar alţii nu mâncau nici măcar pâine. Acest fel de postire aspră, în care nu se mânca nici măcar pâine, Epifanie a numit-o "întrecere", adică o întrecere a măsurii. De aici rezultă că era nevoie ca Biserica să hotărască şi să stabilească în mod clar cum să fie ţinut acest post, prin diferite canoane şi rânduieli; astfel, canonul 50 al Sinodului de la Laodiceea spune că "toată patruzecimea a ajuna cu mâncare uscată". Pe baza canoanelor, Pravilele şi Tipicul Bisericii amintesc că se face dezlegare la peşte doar de Buna Vestire şi de Florii, iar de icre de peşte, doar de Sfinţii 40 de Mucenici şi de Sâmbăta lui Lazăr. Iată, pe scurt, evoluţia Postului Sfintelor Paşti şi felul în care el era ţinut încă din primele secole creştine. Deci este un post ţinut încă din vechime şi care are ca ţel pregătirea participării noastre la praznicul Sfintei Învieri.