Exemplul lui Churchill

Pe vremea când Winston Churchill era prim-ministru al Marii Britanii, căsnicia sa era privită ca fiind cel mai bun exemplu de loialitate și dragoste. Într-o zi, un ziarist l-a întrebat pe premierul englez: „Dacă v-ați putea trăi viața încă o dată, ce ați vrea să faceți?” Cu o sclipire în privire, Churchill a răspuns: „Aș dori să fiu încă o dată soțul doamnei Churchill”.

Familia este locul marilor întâmplări și al fericitelor întâlniri sau al cumplitelor dezamăgiri. Toate afectează pozitiv sau negativ celelalte domenii ale vieții noastre. Experiența vieții de familie ne oferă un evantai de trăiri interioare unde sunt adunate bucurii și tristeți, fericire și necazuri, succes și nereușite, odihnă, dar de multe ori și epuizare. La baza unei căsnicii stabile nu a stat nicicând egoismul. Dimpotrivă, o familie solidă e clădită pe iubirea din soți și pe o mare credință în Dumnezeu.

În cartea Genezei, în capitolul 1, 27 se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut bărbat și femeie. A nega datul biologic, identitatea noastră de gen și a considera că din punct de vedere sexual putem fi ceea ce dorim și simțim e o mare eroare. Promovarea ei în societate pervertește cultura. Cine învață că „este bine dacă îți trăiești toate instinctele nechibzuit și că este rău dacă îți impui limite în trăirea lor” greșește fundamental.

Astăzi, când se încearcă cu toate puterile negarea existenței bărbatului și a femeii, a rămâne fideli Creatorului familiei a devenit destul de riscant. Să nu uităm că acolo unde datul divin e socotit învechit, orice surogat de căsnicie sau alternativele nefericite la familie sunt sortite eșecului. Exemplul primului-ministru britanic Churchill să fie o lecție pentru fiecare!