Experiența rugăciunii la Colegiul Pedagogic din Iași

Data: 02 Feb 2018

Sunt momente în care mă întreb: cum voi ști să aleg din mulțimea de oferte pe care lumea mi le face, ceea ce este bine pentru mine? Ce să fac ca să îmi birui neputințele? Cum să scap de nesiguranța în care mă aflu uneori? Cum să dobândesc curajul de a spune ceea ce gândesc?

Am aflat un răspuns. Căutând prin bibliotecă o carte care să mă odihnească, mi‑au căzut ochii pe cartea Despre rugăciune a cuviosului Paisie Aghioritul. Aici am găsit cheia rezolvării problemelor mele: rugăciunea și viața curată.

Citind cuvintele părintelui Paisie, mi‑am amintit că în curtea școlii mele, a Colegiului Pedagogic din Iași, este o biserică, care mă invită în fiecare zi de marți la rugăciunea Sfintei Liturghii. Și alți colegi de‑ai mei, înainte de ore, aleg să poposească două ore în rugăciune pentru că au aflat și ei că pentru a ieși biruitori din războiul nevăzut în care suntem e nevoie să fim în legătură permanentă cu Dumnezeu. Asta face rugăciunea; ne pune în contact direct cu Cel Puternic. Mi‑am dat seama ce mare cinste ni se face: Dumnezeu vrea să vorbească cu noi pentru a ne ajuta. Prin rugăciune dobândim siguranță.

Părintele Paisie mai spunea că atunci când ești stăpânit de patimi, de rugină sufletească, rugăciunea nu poate lucra în inimă. Au loc scurtcircuituri. Nu se poate face legătura cu Dumnezeu. E nevoie să curățim sufletul de paraziții care împiedică această legătură. Pot face și această lucrare la biserica colegiului meu. Luni după‑amiază biserica are ușile deschise pentru cei care doresc să se spovedească.

Pentru ca rugăciunea să fie ascultată, e nevoie să cultivăm noblețea sufletească, mărinimia și să fugim departe de interesul personal. Hristos se odihnește în noi când noi îl odihnim pe aproapele, facem ceva pentru el. Am avut și acest prilej pe 15 ianuarie 2018, când am fost invitați să participăm la sfințirea căminului colegiului. A fost o rugăciune de mulțumire, apoi cântând tropare, l‑am însoțit pe părintele nostru care a stropit fiecare cameră cu agheasmă. Colegii din cămin au primit cărți de rugăciune - pentru a exersa zilnic dialogul cu Dumnezeu. A fost un timp dăruit celuilalt și lui Dumnezeu. Un timp câștigat.

Îmi place să călătoresc, să cunosc mulți tineri. Am aflat de la părintele Paisie că rugăciunea făcută cu credință, cu durere, cu stăruință și răbdare este auzită, dacă ceea ce cerem este pentru binele nostru. M‑am rugat și eu cum am putut. S‑a ivit o ieșire. O invitație de a participa la o Sfântă Liturghie misionară în satul Pleșani la 70 km de Iași. O parte dintre colegii mei au fost acolo vara trecută într‑o tabără. Nu am ratat ocazia. Împreună cu 23 de colegi din grupul Prietenii Sfinților Trei Ierarhi, duminică, 28 ianuarie 2018, am mers la biserica din Pleșani și am dat răspunsurile la Sfânta Liturghie. În cuvântul de învățătură am regăsit ceea ce spunea și părintele Paisie: dacă există egoism și slavă deșartă în sufletul tău, nu poți face rugăciune. Poți pierde toată lucrarea ta cea bună dacă te asemeni fariseului din pilda ce s‑a citit la Sfânta Liturghie, care, deși virtuos, a pierdut totul pentru că era plin de sine, judeca pe alții și în rugăciunea sa nu cerea ajutorul, ci doar se lăuda. M‑am regăsit și eu în situația fariseului.

Rugăciunea este cea care unește. Pe cei vii și pe cei adormiți. Pe oameni între ei și cu Dumnezeu. De sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, ocrotitorii bisericii și ai colegiului nostru, am simțit și eu acest lucru. Slujba de seară, Sfânta Liturghie și pomenirea celor adormiți din ziua hramului ne‑au pus împreună - elevi și profesori de ieri și de azi.

Mă opresc aici din scris. Voi mai povesti câte ceva după ce voi termina de citit cartea Sfântului Paisie. Până atunci voi continua experiența rugăciunii personale și cea de la biserica colegiului. (Georgiana Nistor, prietenă a Sfinților Trei Ierarhi de la Colegiul Pedagogic din Iași)