„Fără iertare, osteneala ne este fără folos“

Părinte, ce fapte ale milei creştine ne ajută mai mult în post? 

 

Orice faptă de milostenie este binevenită în perioada postului. Fie că vorbim de milă trupească sau de milă sufletească, manifestarea acesteia înseamnă iubire faţă de semenii noştri. Iar postul bineplăcut lui Dumnezeu este cel însoţit de trăirea credinţei prin slujirea aproapelui.

 

Rugăciunea pentru aproapele, mângâierea celui întristat, lipsa răzbunării, un sfat bun, întoarcerea celor rătăciţi, dar şi iertarea greşelilor săvârşite de alţii faţă de noi sunt manifestări indispensabile în călătoria noastră duhovnicească din timpul postului. Toate aceste fapte ne sunt de un real folos şi aduc mărturie credinţei noastre autentice, o credinţă lucrătoare prin iubire.

 

Cum trebuie să fie iertarea „greşiţilor noştri“?

 

Nimeni nu poate intra în post dacă nu este în pace cu semenii. Dumnezeu nu poate fi trăit de cel ce este în ceartă cu aproapele. Căci El, fiind iubire, este şi iertare. Dacă am făcut cuiva rău, poate credem că este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârşită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreşte să mergem să ne cerem iertare de la cei pe care i-am rănit prin cuvintele şi faptele noastre şi să dăm iertare tuturor celor ce o cer de la noi. „Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga şi osteneala ne este fără folos“, spunea părintele Cleopa.