Femeia cananeeancă, dascăl al rugăciunii

Evanghelia citită în Duminica a XVII-a după Rusalii, numită şi Duminica femeii cananeence, este plină de învăţături duhovniceşti. Ea ne arată lucrarea lui Dumnezeu acolo unde este credinţă puternică şi că Dumnezeu poate găsi credinţă puternică acolo unde oamenii nu se aşteaptă, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh în tâlcuirea pericopei evanghelice rânduită spre a fi citită ieri în Biserică.

Evanghelia ne arată că Mântuitorul a ieşit din hotarele ţării sale natale, adică din Palestina, şi a mers în teritoriile Tirului şi Sidonului, două cetăţi, porturi ce nu erau locuite de evrei. Deşi spune că "nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel", totuşi, Mântuitorul iese din teritoriul Ţării Sfinte pentru că voia să arate ucenicilor Săi că se poate găsi credinţă puternică şi dincolo de hotarele poporului ales. "Părinţii Bisericii au văzut în această ieşire din Ţara Sfântă o prefigurare, o anticipare a faptului că Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos va fi binevestită şi la neamuri păgâne, pentru că Dumnezeu vrea ca toate popoarele lumii să se poată mântui", a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură. Pe de altă parte, a mai arătat Preafericirea Sa, Mântuitorul merge în acea direcţie pentru că El, fiind atotştiutor, voia să ajute o femeie necăjită, o mamă îndurerată care avea o fiică chinuită de demon. Scopul principal al acestei ieşiri este acela de a arăta că unii dintre păgâni sunt înclinaţi să creadă în Hristos mai uşor decât mulţi dintre evrei. Astfel, această femeie care este de alt neam decât evreii devine un exemplu de credinţă puternică în afara poporului evreu. Totodată, Preafericirea Sa a evidenţiat modelul demn de urmat al femeii din Evanghelie. "Învăţăm de la femeia cananeeancă, din cererile ei de ajutorare pentru vindecarea fiicei sale chinuite de demoni, iubirea milostivă faţă de cei ce se află în suferinţă. În mod surprinzător, femeia cananeeancă nu zice: "Miluieşte Doamne, Fiul lui David, pe fiica mea!", ci "Miluieşte-mă", adică "Ai milă de mine". Prin aceasta vedem că mama îndurerată şi-a împropriat toată suferinţa fiicei, s-a identificat cu suferinţa fiicei sale şi a devenit glasul suferinţei tăcute a acestei fiice care nu mai putea să exprime durerea sa, fiind chinuită de demon şi pierzând luciditatea minţii. Astfel, Evanghelia femeii cananeence este o evanghelie a speranţei, a credinţei care izvorăşte din suferinţă şi a rugăciunii care izvorăşte din iubire pentru semeni, care este permanent luminată de smerenie, de răbdare şi înţelepciune", a spus Patriarhul României.