Fenomenul Pitești - „Între Chin și Amin”

La șapte decenii de la debutul celui mai oribil experiment aplicat deținuților politici în România, în toamna acestui an, regizorul Toma Enache ne propune filmul „Între Chin și Amin”, o verita­bilă lecție despre credință și supraviețuire exprimată cinematografic. Titlul lung­metrajului este unul tulburător și reprezintă, de fapt, un vers dintr-o poezie scrisă chiar de către regizor în anii '90. „Între Chin și Amin” poate fi considerat primul film artistic legat de Fenomenul Pitești, un tribut adus celor care au cunoscut suferința.

După apariția în anii ‘90 a mai multor cărți despre temni­țele comuniste sau emisiuni de televiziune și documentare, precum „Memorialul Durerii”, Lucia Hossu-Longin, sau „Demascarea” (2011) semnat de regizorul Nicolae Mărgineanu, au existat câteva proiecte independente de film artistic despre Experimentul Pitești care nu s-au concretizat până în prezent. Din toamnă, regizorul Toma Enache ne propune lungmetrajul „Între Chin și Amin”, care poate fi considerat primul film artistic legat de Fenomenul Pitești. Astfel, pe pânza marelui ecran va apărea povestea tulburătoare a tânărului compozitor Tase Caraman, proaspăt logodit, care ajunge în infernul reeducării de la Piteşti. Credința îl va ajuta să supraviețuiască, iar după ieșirea din temniță va compune „Odă lui Dumnezeu”. Muzica va fi cea care o va salva pe logodnica sa, Lia, chinuită de aşteptarea omului iubit. 

Supraviețuitori

„Între Chin şi Amin” este un tribut adus celor care au cunoscut suferința, afirmă regizorul Toma Enache, care a scris și scenariul filmului, împreună cu soția sa, Elena, și Eugen Cojocariu, din recunoștință pentru toți martirii temnițelor comuniste. Cei trei s-au documentat în închisorile Pitești, Jilava și Aiud, din mărturisiri ale supraviețuitorilor regăsite în cărți sau din întâlniri directe. Tache Rodas este unul dintre supraviețuitorii trecuți prin mai multe închisori și care l-a inspirat pe regizor în scrierea scenariului, după ce l-a cunoscut în 2014. „Am fost la închisoarea Pitești și am asistat alături de domnul Tache Rodas la slujba din capela creată chiar pe locul camerei de tortură. Am stat de vorbă cu el după slujbă. Venea, de obicei, la toate întrunirile legate de suferințele lor. Alături de noi a fost și fiica domnului Mihai Buracu, alt supraviețuitor al Experimentului Pitești. Domnul Rodas avea atunci 90 de ani și m-a uimit cu vivacitatea lui și cu felul senin în care vorbea după experiența dezumanizantă prin care trecuse. L-am cunoscut și pe domnul Geor­ge Cușa de la Constanța, care a avut un destin fabulos, apoi pe domnul Ion Baurceanu de la Galați, pe domnul Octav Bjoza, entuziastul preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, care apare episodic în filmul meu. Și eu apar un pic la început, în propriul rol, cel al regizorului care face un film despre aceste orori”, povestește Toma Enache. El mai spune că subiectul lungmetrajului este inepuizabil: „Sunt sute și sute de povești de viață trăite de tineri, mulți dintre ei studenți la acea vreme, care ar trebui făcute cunoscute publicului cinefil prin documentare și prin intermediul filmului de ficțiune”.

Cimitir și paraclis ortodox

Filmările au fost realizate la malul mării, în satul Corbu, la Institutul „Ana Aslan” din Bucu­rești şi la Fortul 13 Jilava. Deși acțiunea filmului se petrece în închisoarea Pitești, regizorul a ales puşcăria Jilava pentru că nu a suferit modificări în timp. Din 2014, o parte din fosta închisoare de la Pitești, unde tortura deți­nuților de către alți deținuți era sistematic utilizată, este deschisă publicului. Curtea interioară a devenit cimitir simbolic, cu cruci strămutate, donate de diverse persoane din țară. Subsolul găzdu­iește o expoziție, iar fosta Cameră 4 - Spital de la etajul 1, fosta cameră de tortură, a devenit paraclis ortodox. Toate acestea sunt rezultatul eforturilor Fundației Memorialul Închisoarea Pitești, în­ființată în 2011.

Încărcătura emoțională din spațiile înguste și reci ale închisorii Jilava a însemnat o expe­riență tulburătoare pentru întreaga echipă de filmare și pentru directorul de imagine, Alexander Sachs din Germania, cu care Toma Enache a colaborat și la primul său film artistic. Fotografiile din timpul filmărilor au fost realizate de Cristian Radu Nema și Matei Cotimanis.

Distribuția

În film joacă actori foarte tineri, unii abia trecuți de 20 de ani, exact vârstele la care au fost încarcerați cei mai mulți oameni în perioada 1949-1951. Personajul Tase Caraman este interpretat de Vali V. Popescu, actor la Teatrul „Aureliu Manea” din Turda. Din distribuție mai fac parte: Ana Pârvu (Lia), studentă la teatru la Universitatea din Warwick; Kira Hagi și Ciprian Nicula, actor la TNB (sora și fratele lui Tase Caraman, toți copii de preot, crescuți de bunic în absența tatălui care se pare că sfârșise în închisoare); Remus Stănescu (rolul unui poet); Bogdan Sălceanu, student la teatru în Cluj; Csaba Ciugulitu, actor la Târgu Mureș, și Ioachim Ciobanu, fiul actorului Ilarion Ciobanu (ambii torționari în film); Dragoş Stoica, Adrian Anghel și Mircea Taiss (gardieni); Laurențiu Stan (preot); Teodora Calagiu Garofil; Constantin Cotimanis (șef al pușcăriei); Ion Dichiseanu (general al Securității); Cezara Dafinescu; Victoria Cocias; Petre Moraru; Alexandru Mereuţă (bunicul celor trei frați în film); publicistul George Stanca, trecut la cele veșnice în luna februarie a acestui an.

Toma Enache s-a născut în 1970 în comuna M. Kogălniceanu (Constanţa) și a fost distins cu importante premii la festivaluri prestigioase din Europa.