Festivaluri din vechime

Încă din vechi timpuri oamenii au organizat ceea ce numim astăzi festivaluri, întâlniri dedicate anumitor sfinţi, evenimente şi arte, prilejuri de a petrece frumos câteva zile prin întreceri artistice, sportive ori de altă natură. 

 

Unul dintre cele mai vechi astfel de evenimente este un festival al capetelor rupte, ce se ţine într-un oraş italian, în secolul al XVII-lea. Supranumit şi „Cursa nebună“ (în italiană „Il palio di Siena“), acest festival are loc în oraşul Siena, iar motivul organizării sale este unul religios, bazat pe o apariţie a Fecioarei Maria despre care oamenii spun că s-ar fi întâmplat în acele locuri în urmă cu câteva secole. Prima ediţie a festivalului a avut loc la 16 august 1656, iar în prezent se desfăşoară în două zile, pe 2 iulie şi pe 16 august. Participanţii reprezintă cartierele oraşului şi trebuie să se întreacă pe un traseu care are curbe destul de agresive, ei fiind călare pe cai. Aşa-numitele „contrade“ sunt mici instituţii care reprezintă cartierele, iar acestea au oratorii lor proprii, embleme, imnuri şi sfinţi luaţi drept patroni spirituali. Pe timpuri, în cadrul festivalului se desfăşurau mai multe jocuri, însă în zilele noastre a rămas doar cursa nebună de cai - Palio. În timpul cursei cad destui călăreţi, sub privirile înfierbântate ale zecilor de mii de spectatori. Locurile de vizionare a cursei sunt ocupate cu mult timp înaintea începerii curselor, iar cele mai bune locuri de la înălţime se închiriază. Fiecare contradă îşi face apariţia spectaculos, având în componenţă: un toboşar, doi stegari, un duce, doi miri şi paji care duc emblemele.

Tot în Italia există o manifestare cu rădăcini şi mai vechi, de aproape 1.000 de ani de existenţă, celebrul Carnaval de la Veneţia. Acesta a apărut într-o vreme când nobilii trebuia, măcar de ochii lumii şi pentru stricteţea şi moralitatea vieţii pe care o impunea Biserica, să se abţină de la distracţii, aşa încât carnavalul a devenit locul unde statutul social şi economic nu mai era valabil, lăsând loc oportunităţilor de distracţie fără frontiere. Prima atestare documentară a evenimentului o găsim într-un act de la 2 mai 1268. În anul 1458 s-a dat un decret prin care se interzicea bărbaţilor să se costumeze în femei, şi acest fel de interzicere se regăseşte în toată perioada medievală. Masca cea mai comună utilizată era una albă, cu un nas încovoiat şi care se purta în combinaţie cu o pelerină neagră şi o pălărie în trei colţuri (tricorn).

Un alt festival celebru al Europei este cel din Pamplona, Spania, unde oamenii se lasă alergaţi de tauri, pe un traseu prestabilit. Originile festivalului sunt în legătură cu celebrarea Sfântului Fermin, iar manifestările aveau loc în luna octombrie în secolul XIII-lea, când caracterul religios era mult mai pregnant decât astăzi. Pentru ca oamenii să petreacă într-o atmosferă mai potrivită, s-a decis ca festivalul să înceapă pe data de 6 iulie, iar cursele cu tauri încep a doua zi şi se continuă până în data de 14 iulie. Curajoşii care acceptă să fie alergaţi de tauri trebuie să fie la linia de pornire la ora 7:30 dimineaţa, îmbrăcaţi în alb şi cu o eşarfă roşie la gât. Taurii, care cântăresc 700-800 de kilograme, sunt ţinuţi într-un ţarc, iar la ora 8:00 este trasă o rachetă de semnalizare, ca moment al startului în fuga nebună. 

 

Accidentele nu sunt puţine la număr, fiindcă unii dintre temerari îşi sporesc curajul, înainte de începerea goanei, cu băutura alcoolică tradiţională a spaniolilor, sangria - o băutură pe bază de vin, care are în componenţă fructe, îndulcitor, apă carbogazoasă, coniac sau alte băuturi. Traseul are o lungime de 825 de metri, atât pe străzi în linie dreaptă, cât şi cu porţiuni înguste, ce pot deveni culoare ale morţii pentru cei care sunt prinşi din urmă de tauri. Alergătorii au la dispoziţie ca ajutor şi gardurile de protecţie pe care la nevoie se pot cocoţa în mare grabă.

 

Finalul cursei are loc în arena de coridă, unde taurii intră pe mâna matadorilor, fapt ce generează polemici aprinse de multă vreme încoace, asociaţiile de protecţie a animalelor cerând oprirea acestei distracţii sângeroase, dar se pare că cel puţin deocamdată tradiţia locului este mai puternică.

Un festival foarte frumos are loc în India, iar valenţele religioase ale lui sunt reduse. Pe 14 ianuarie începe festivalul Sankranti, iar activitatea principală este una copilărească şi deosebit de distractivă: înălţarea zmeielor. De pe terasele caselor sau direct de pe câmpuri, oamenii înalţă aceste jucării multicolore, dându-se chiar şi lupte între zmeie. Cel căruia i s-a rupt sfoara şi a pierdut zmeul este învinsul. Există şi o şmecherie, sau mai bine zis o strategie pentru a avea mai multe şanse, şi anume achiziţionarea unei sfori speciale, foarte aspră, care taie sfoara zmeului cu care se întâlneşte în văzduh. 

În zilele noastre, festivalurile se organizează pretutindeni şi au profiluri dintre cele mai diverse, practic neexistând domeniu în care să nu se ţină un astfel de eveniment: muzică, dans, film, teatru, arte plastice, literatură etc. Unele dintre cele mai interesante astfel de evenimente se organizează şi la noi în ţară: Festivalul ouălor încondeiate, Festivalul bujorului, Festivalul brânzei şi al ţuicii. În întreaga lume sunt festivaluri cu teme şi mai ciudate, care sunt însă atât de multe şi de diverse, încât nu ar avea rost să le numim aici.