File de istorie și credință sub ocrotirea Sfintei Ana

Chiar şi cel mai grăbit trecător bucureştean prin zona Universităţii va observa, în spatele hotelului Intercon­tinental, biserica Parohiei Batiștei, cu ziduri mari şi groase, aşezată între clădirile voluminoase de tot felul. Am ajuns în acest colț de liniște și rugăciune din centrul Capita­lei în ajunul hramului istoric închinat sărbătorii Adormirii Sfintei Ana, bucurându-ne de istoria lui pilduitoare. Aşezat în bună rânduială eclesială, luminat de candele, împodo­bit cu frumoase obiecte liturgice şi icoane vechi, locașul este primitor și invită pe fiecare trecător la zăbavă sufletească.

Numele bisericii este strâns legat de cel al mahalalei în care aceasta a fost construită, nume ce a dat naştere mai multor ipoteze, interesante din punct de vedere filologic şi istoric, atunci când a fost stabilit. Pe locul sau în imediata apropiere a actualului locaş de cult, zidit în anul 1763, a mai existat o biserică purtând acelaşi nume, a cărei obârşie datează din primele decenii ale secolului al XVII-lea. Pentru prima dată o întâlnim în documente la 5 aprilie 1660, când un preot pe nume Neagu semnează pe diata lui Pătraşco, fiul lui Cazan din Zălogi, astfel: „Şi am scris eu, popa Neagul ot Bucureşti la Bisearica lui Batişte”, se arată în Istoricul Bisericii Batiște, realizat de Matei Cazacu şi pr. Niţişor Cazacu, ceea ce pare a indica originea numelui bisericii ca provenind de la numele unei persoane. Faţă de multitudinea de probe contrarii, formula pare suspectă, de aceea se crede că este o greşeală de redactare - probabil a vrut să scrie „la Bisearica la Batişte”. După anul 1660 nu mai întâlnim nici un act în care să fie menţionată biserica sau vreun slujitor al ei, până spre sfârşitul secolului al XVII-lea.

Actuala biserică a fost zidită în anul 1764, după cum arată și pisania din pridvor, de deasupra ușii. De data aceasta biserica a fost zidită din piatră de către vătaful de măcelari Manciul, ajutat și de locuitorii din împrejurimi. De altfel, în veacurile următoare biserica va purta numele ctitorului, numită a Manciului sau a Mănciuleștilor.

Biserica a cunoscut de-a lungul timpului mai multe interven­ții: în anul 1860, apoi în 1883, 1899, 1906. Toate s-au soldat cu închiderea pridvorului și refacerea turlelor. În anul 1938, biserica a fost din nou restaurată, ocazie cu care au fost regăsite și refăcute multe dintre elementele arhitecturale originale, ce fuseseră acoperite cu straturi de tencuială și adaosuri de zidărie.

Pictura este în mare parte originală, neobizantină, realizare a unui ucenic al Cuviosului Pafnutie-Pârvu Zugravul. Frescele originale, din anul 1764, au fost acoperite la restaurarea din 1883 cu pictură în ulei. La restaurarea din anul 1940, pictorul Ioan Mihail a curățat pictura în ulei, revenind la cea originală.

După anul 1989, biserica a fost restaurată integral - structura de rezistenţă şi pictura. Cunoscutul pictor Viorel Grimalschi a început refacerea picturii, fiind finalizată de Gabriela Bilțiu. Lucrările s-au încheiat în anul 1999, iar în anul 2002 biserica a fost resfinţită de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist.

Istoria acestei minunate biserici bucureștene se înnoiește ceas cu ceas, sub ocrotirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. „Ne bucurăm că Biserica Batiştei poartă ca prim hram Adormirea Sfintei Ana, menţiune ce apare în pisania veche a bisericii. Noi o cinstim în mod deosebit pe Sfânta Ana. Mărturisesc că atunci când am fost rânduit să slujesc în această biserică am fost surprins de sărbătoarea hramului, mai ales că această zi de închinare nu este însemnată în calendar în mod special (măcar cu cruce neagră), dar am îndrăgit-o şi încercăm să îi aducem cinstea cuvenită pentru că ne ocroteşte. În fiecare săptămână, miercuri seara, săvârşim Paraclisul Adormirii Sfintei Ana, iar în ziua hramului (25 iulie) ne pregătim în mod special pentru a ne ruga şi pentru a-i mulţumi sfintei pentru tot ajutorul. În ajun am săvârşit Vecernia Mare unită cu Litia şi Paraclisul, iar a doua zi Utrenia, Sfânta Liturghie şi parastas pentru ctitori, iar mai apoi agapa pentru cei prezenţi. Anul acesta am rânduit pachete cu peşte şi hrană de post”, ne-a spus părintele paroh Mihai Iliescu.

De asemenea, săptămânal se săvârșesc aici slujba Acatistului Maicii Domnului, Acatistul Cuvioasei Parascheva, a doua ocrotitoare a locaşului de cult, şi Taina Sfântului Maslu. „Bisericuţa noastră, aflată în centrul cetăţii, într-o zonă aglomerată, în plină viteză şi destul de agitată, este o oază de linişte, zidurile groase şi ceasurile de rugăciune oferind un strop de balsam sufletesc pentru cei care trec şi zăbovesc pentru a se închina şi spre a se întări în credinţă”, ne-a mărturisit cu bucurie parohul bisericii.

Activități educative și filantropie

Familia Mănciulescu a donat Bisericii Batiște, la jumătatea veacului al XVIII-lea, un teren. Pe acest teren, Gheorghe Mănciulescu a construit, între 1791 și 1793, o școală pentru copiii săraci. Se pare că această școală își va înceta existența după anul 1813, când familia Mănciulescu nu se mai îngrijea de biserică.

Parohia Batiștei a contribuit activ la modelarea istoriei moderne a țării noastre. Preoții Bisericii Batiștei au luat parte, alături de alți preoți bucureșteni, la Revo­luția de la 1848. Printre aceștia, documentele îi consemnează pe preotul Gheorghe, ierodiaconul Chesarie, preotul Costache.

De asemenea, în conformitate cu o catagrafie din anul 1838 se poate constata că la Parohia Batiștei, în afară de preoții bisericii, locuiau săraci, orfani și văduve, ceea ce arată deosebita preocupare a preoților slujitori pentru activită­țile filantropice orientate în special spre cei marginalizați.

În prezent, aici se desfășoară cateheze săptămânale, iar pe perioada verii se va dezvolta o „universitate populară” pentru persoanele vârstnice. Va cuprinde un program mai intens de cateheză pentru ca participanții să-şi lămurească unele subiecte şi tematici religioase. Programul este conturat, a fost prezentat celor interesaţi şi urmează să fie demarat. Vor fi abordate teme despre adevărata credinţă, dar şi teme istorice specifice Anului Centenar în care ne aflăm. „Ne-am propus să dezvoltăm activităţi catehetice cu tinerii şi cu cei mai în vârstă. Cu tinerii desfăşurăm în cadrul Centrului social-educaţional «Sfânta Ana» activităţi zilnice de meditaţii şi pregătire a temelor şcolare cu voluntari de la Şcoala gimnazială «Tudor Arghezi» din parohie. De asemenea, desfăşurăm ore gratuite de franceză şi engleză luni după-amiaza, pregătind şi evenimente recreative. Este foarte important să desfăşurăm aceste activităţi pentru că astfel oferim o alternativă la oferta societăţii de astăzi, iar cei care participă îşi pot întregi cunoştinţele şi pot dobândi o cultură creștină solidă, dorindu-ne foarte mult ca enoriaşii noştri să fie creştini instruiţi, informaţi şi practicanţi ai credinţei”, ne-a mai spus părintele Mihai Iliescu.

Ca la orice zidire bisericească, și la Biserica Batiștei au existat de-a lungul vremurilor multe piedici, și încă mai există…„Respec­tăm trecutul, înaintașii noștri și aceste zidiri minunate. Îi pomenim pe ctitori la fiecare Sfântă Liturghie și mai ales în ziua hramului. Îi păstrăm în inimile noastre și încercăm să le urmăm exemplul”, a spus pr. paroh Mihai Iliescu.

Veacuri de-a rândul, în zidurile acestui frumos locaș s-a imprimat multă jertfă, de la cel mai mic până la cel mai mare. Toți cei care au trecut pragul biseri­cuței ocrotite de Sfânta Ana au înțeles că la temelia Bisericii stă jertfa, a lui Hristos mai întâi de toate şi mai apoi jertfa tuturor celor care şi-au dat viaţa pentru Hristos şi pentru Evanghelia Lui. Credin­cioșii și slujitorii acestui Sfânt Altar nădăjduiesc ca prin mijlocirile Sfintei Ana, ale Sfintei Muceniţe Paraschevi și ale Preamilostivei Maici Parascheva de la Iași, rugăciunile să dăinuie neîntrerupt peste arcul istoriei, spre veșnicie.