„Filocalia nu-i o carte de bibliotecă“

M-am raportat cu bucurie la toate scrierile practice din Filocalie, la cele din volumul I în special, la scrierile lui Evagrie, la scrierile Sfântului Ioan Casian, mai ales Sfântul Marcu Ascetul. Aşa de mult îmi place, pentru că sunt cuvinte scurte care trebuie învăţate, pentru că, dacă nu le înveţi pe de rost, nu le ştii, n-ai ce şti. Bineînţeles că nu le cunosc nici eu pe toate şi chiar dacă le-aş cunoaşte e greu să le aduci în faţa cuiva: uite şi asta o spune Sfântul Marcu Ascetul. Însă important este nu să faci performanţe de Filocalie, eu n-am făcut performanţe de Filocalie, deşi părintele Stăniloae zicea că sunt unul dintre cei mai buni cunoscători de Filocalie pe care i-a întâlnit el. Nu sunt foarte mulţi cunoscători de Filocalie. Filocalia nu-i o carte de bibliotecă. Părintele Stăniloae zicea că Filocalia trebuie citită ca Scriptura, Filocalia trebuie citită de multe ori, studiind, aprofundând. De ce? Pentru că altfel nu o ţii minte, rămâne la suprafaţa minţii, nu are rădăcină în conştiinţa noastră. Ori Filocalia nu-i o colecţie de cărţi, scrierile filocalice nu sunt scrieri care trebuie să le înveţi ca să le ştii şi să le mai spui şi altora. De multe ori, înveţi nişte lucruri care nu-ţi trebuie chiar în momentul în care le înveţi, dar care după aceea pot fi folositoare.