Formarea duhovnicească a copiilor prin tabere de vară

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și a Înalt­prea­sfințitului Părinte Calinic, Arhi­episcopul Argeșului și Muscelului, în localitatea Micești, jude­țul Argeș, s-a desfășurat o serie de trei tabere pentru copii cu vârste între 7 și 18 ani.

Asociația „Academia de Zâmbete București” a organizat trei tabere de vară, în parteneriat cu pr. Gheorghe Costea și pr. Ioan Dinu, de la Parohia „Sfântul Ilie”-Grant, Protoieria Sector 6 Capitală, Arhiepiscopia Bucu­reș­tilor, și cu Parohia Vrănești, Protoieria Topoloveni, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului: tabăra de adolescenți (20-25 iulie), tabăra de preadolescenți (27 iulie - 1 august) și tabăra de copii (17-22 august).

Într-o lume tot mai grăbită și mai plină de zgomot, copiii au nevoie, mai mult ca oricând, de locuri și momente în care să descopere liniștea, bucuria autentică și sensul adânc al vieții. Astfel de tabere se nasc tocmai din această nevoie de a oferi copiilor un spațiu în care credința nu este doar o lecție învățată, ci o experiență trăită prin rugăciune, prin prietenie, prin joacă și prin contactul viu cu frumusețea creației lui Dumnezeu.

De veacuri, Biserica a încercat ca educația duhovnicească a copiilor să se facă prin comunitate și prin trăire, alături de alții și în afara cadrului slujbelor. De aceea, aceste trei tabere nu au fost gândite ca o simplă vacanță, ci ca o punte între generații, un loc unde preoți, profesori și voluntari se apleacă cu răbdare și dragoste asupra sufletelor tinere, ajutându-le să înțeleagă, la nivelul vârstei lor, marile adevăruri ale credinței: iubirea lui Dumnezeu, valoarea rugăciunii, importanța iertării și a prieteniei curate.

Prin activități adaptate vârstei - cateheze interactive, seri de cântece, ateliere creative, jocuri în aer liber, participarea la Sfânta Liturghie și momente de reflecție -, copiii au învăţat că viața creștină nu este o povară, ci un drum al bucuriei. Ei au descoperit că pot fi prieteni cu Dumnezeu, că Biserica este o familie mare și că valorile pe care le trăiesc
acolo - respectul, blândețea, dărnicia, recunoștința - au un rost și pot fi purtate mai departe, în viața de zi cu zi.

O generație crescută în frica de Dumnezeu și în dragoste față de aproapele este cea mai prețioasă moștenire pe care o putem lăsa lumii de mâine. Mărturisirea credinței în Hristos Cel înviat se învață încă de la o vârstă fragedă, iar aceasta se trăiește și fiecare dintre noi, în măsura în care este posibil, este dator să propovăduiască mai departe cuvântul evanghelic.

O zi de tabără

Copiii împreună cu voluntarii și preotul responsabil se adunau în camera de zi unde se citeau rugăciunile de dimineață, urmând ca apoi să asculte diferite cateheze. În toate aceste tabere au fost prezentate cateheze despre „Modalitatea relaționării noastre cu Dumnezeu, dar și cu cei din jur”; „Importanța rugăciunii”; „Necesitatea mărturisirii credinței”; „Bucuria de a fi creștin”; „Rolul sfinților în viața noastră”; „Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și ai noștri”, precum și cateheze despre sfinții și sfintele femei canonizate de Biserica Ortodoxă Română în ultima perioadă, evidențiindu-se câte o virtute specifică fiecăruia.

Pe parcursul zilei, programul se împletea cu diverse ateliere, concursuri sportive și momente de recreere sau de joacă organizată, iar la final, cu rugăciunile de seară, discuții cu preotul și seri de cântece.

Un cuvânt din partea organizatorilor

Ana și Casian Cosma, fondatorii asociației, subliniază: „Scopul nostru este să le oferim copiilor o stare de normalitate într-un microunivers în care să se recalibreze. Timp de o săptămână, ei se joacă, leagă prietenii, concurează și chiar învață să gestioneze micile conflicte, descoperind în mod direct ce înseamnă comunitatea. Un rol extrem de important în această ecuație îl are preotul taberei. La fel de importantă este în­tâlnirea cu voluntarii noștri. Având alături studenți la Medicină, Teologie, Politehnică, Arhitectură și multe alte facultăți, prin timpul petrecut împreună, copiii au șansa să cunoască tineri care le pot deveni adevărate modele. Acum, Dumnezeu a rânduit ca noi să fim cei care pot oferi mai departe ceea ce am primit. Unii dintre noi avem deja copii, alții își doresc să aibă, dar cu toții înțelegem un lucru esențial, şi anume că ceea ce construim astăzi pentru copiii de acum se va duce mai departe. Acești copii vor deveni tineri, apoi părinți și, la rândul lor, modele pentru generațiile viitoare. Puțin câte puțin, continuăm să dăm mai departe darul pe care l-am primit”.

Anastasia Stan, coordonator, spune: „Încă din adolescență mi-a rămas în suflet îndemnul lui Hristos către ai Săi ucenici: «Voi sunteți lumina lumii» (Matei 5, 14), urmat de o explicație profund teologică ce dă însemnătate rolului pe care fiecare dintre noi trebuie să îl identifice în relaționarea cu ceilalți: «Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri» (Matei 5, 16). Am evoluat de-a lungul anilor de la ipostaza de participant la voluntar și, ulterior, coordonator în taberele creștin-ortodoxe adresate copiilor și tinerilor. Dacă în prima etapă am fost mângâiată de lumina celor responsabili faţă de noi, în următoarele două am avut șansa de a încerca să fiu și eu o sursă de lumină pentru alții. A fi coordonator implică o dublă responsabilitate pe care trebuie să o porți atât față de parti­cipanți, cât și față de echipa de voluntari cu care te prezinți drept călăuze, într-un mic efort în urcușul pe cărarea duhovnicească. Acest cadru vine cu îndatorirea de a fi lumină pentru alții și cu încercarea de a le insufla dragostea de Dumnezeu. Astfel, prin multă joacă, voie bună, discuții duhovnicești și oportunitatea de a lega prietenii noi, se creionează un firesc al trăirii întru Hristos. De-a lungul taberei pot apărea diferite situații care cer să fie gestionate într-un mod discret și cu bună-cre­dință, iar soluția principală rămâne rugăciunea personală și sprijinul necontenit al voluntarilor. La finalul zilelor de poveste rămânem cu recunoștință pentru dragostea și grija pe care ni le-a purtat Dumnezeu și cu speranța că și noi, la rândul nostru, ne-am îndeplinit rolul de a lumina prin faptele noastre și de a sădi o mică sămânță duhovnicească ce va rodi cu timpul”.

La sfârșitul unei astfel de tabere, copiii și tinerii nu pleacă acasă doar cu amintiri frumoase, ci cu ceva mult mai prețios: sămânța unei prietenii adevărate cu Dumnezeu, cu sfinții Săi și cu ceilalți participanți, fiecare dintre noi fiind chemat la sfințenie. Ei au văzut, poate pentru prima dată la o vârstă la care lucrurile se întipăresc adânc, că sfințenia nu este o poveste din trecut, ci un drum deschis oricui, un drum pe care îl poate începe și un copil, prin fapte mici de bunătate, prin rugăciune și prin dragoste față de cei din jur.

Ne dorim ca aceste tabere să rămână, an de an, un loc unde copiii se întorc mereu cu bucurie, nu doar pentru joacă și prietenii noi, ci pentru bucuria liniștită de a-L simți pe Dumnezeu aproape. Căci, așa cum spuneau Sfinții Părinți, credința adevărată nu se predă, ci se trăiește și se dăruiește mai departe, din suflet în suflet, din generație în generație. Vă invităm să fiți alături de noi în acest demers, fie ca părinte, fie ca voluntar, fie doar prin rugăciune, pentru ca tot mai mulți copii să aibă parte de această experiență binecuvântată de Dumnezeu.