„Frumuseţea unei biserici se împlineşte numai atunci când ea este plină de credincioşi“

Duminică, 24 iulie 2016, a fost zi de mare sărbătoare şi de o deosebită importanţă istorică pentru enoriaşii Parohiei „Sfântul Ioan Iacob“ din zona industrială a municipiului Botoşani, care au participat în număr mare, alături de numeroşi pelerini veniţi din tot judeţul, la slujba de sfinţire a locaşului de cult, ce a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Ca semn al preţuirii pentru lucrările realizate la locaşul de cult, preotul paroh Radu Constantin Zaiţ a fost hirotesit de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei întru iconom stavrofor.

După primirea tradiţională cu pâine şi cu sare a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, a urmat slujba de târnosire. Locaşul de cult a fost sfinţit prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir, iar sfânta masă din altar a fost târnosită, împodobită şi pregătită pentru slujbele cultului divin. La slujba de târnosire, urmată de Sfânta Liturghie, săvârşită pe o frumoasă scenă împodobită, au luat parte aproximativ 2000 de credincioşi, care au stat şi la rând pentru a trece prin Sfântul Altar. Din soborul slujitor au făcut parte şi părintele prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pr. Lucian Leonte, protoiereul Protopopiatului Botoşani, pr. prof. dr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Botoşani. La eveniment au participat şi membri ai autorităţilor judeţene şi locale.

„Starea sufletului fără Dumnezeu nu este o stare firească“

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, IPS Părinte Mitropolit Teofan a explicat pericopa evanghelică a zilei, subliniind ce urmări dramatice are alungarea Mântuitorului Hristos din sufletele noastre: „De multe ori Îl alungăm pe Hristos din vieţile noastre pentru că ne gândim prea mult la liniştea şi bunurile pământeşti, la lucrurile care satisfac plăcerile noastre. Preferăm să fim fără de Hristos, împreună cu toate aceste plăceri vinovate ale noastre. Dacă privim la nivelul societăţii, observăm că Hristos Domnul este din ce în ce mai mult alungat. Nu îşi găseşte locul în inimile, în ţările şi în continentele noastre. Dumnezeu însă cel mai mult iubeşte libertatea omului. Şi dacă omul îl alungă, Dumnezeu pleacă. Odată însă ce Dumnezeu pleacă, locul Său este luat de puterile întunericului, care încep să domine din ce în ce mai mult sufletele noastre şi sufletele copiilor noştri. Sufletul omului, prin firea sa, este făcut să Îl aibă pe Dumnezeu în el, să se hrănească şi să se adape din Dumnezeu; starea sufletului fără Dumnezeu nu este o stare firească. De ce? Pentru că în locul lui Hristos vin puterile întunericului, precum în cei doi demonizaţi din Evanghelia zilei. Sufletul omului este chemat să fie plin de Dumnezeu, plin de Împărăţia Cerurilor, încă din această lume. De aceea zidim biserici, ca ele să fie aşezate si împrăştiate pe faţa pământului şi să-i aducă aminte omului că este făcut pentru Dumnezeu, nu pentru demoni, că este făcut să se bucure în familia lui, în ţara lui şi în contextul în care trăieşte, bucurie care devine plină de conţinut numai dacă îl are aproape şi pe Hristos. Iubiţi credincioşi, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu plece de la noi, să aibă răbdare, să nu se grăbească să se lase alungat şi să încerce să ne sensibilizeze sufletul, uneori printr-un cuvânt, alteori printr-o biserică, alteori printr-o icoană, alteori printr-o faptă bună. Să îl rugăm pe Hristos Domnul să rămână lângă noi, căci fără El suntem pradă fiarelor întunericului, fiarelor din noi şi fiarelor dintre noi“.

În cadrul slujbei arhiereşti, tânărul diacon Andrei Costin Mancaş a fost hirotonit întru preot de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pe seama Parohiei „Adormirea Maicii Domnului“ din Ivancăuţi, comuna Păltiniş, Protopopiatul Darabani.

„Meritul pentru ceea ce s-a făcut aparţine în primul rând credincioşilor“

În momentul împărtăşirii credincioşilor, părintele protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfinţire, după care părintele paroh Radu Constantin Zaiţ a vorbit despre faptul că enoriaşii dau frumuseţe bisericii, prin prezenţa lor la sfintele slujbe: „Oricât de frumoasă ar fi o biserică, frumuseţea ei se împlineşte numai atunci când ea este plină de credincioşi. Meritul pentru ceea ce s-a făcut, pentru această biserică şi pentru toate lucrurile care s-au făcut aici aparţine în primul rând credincioşilor, pentru că este locaşul credincioşilor. De multe ori a fost prea frig, alteori prea cald. Privind în urmă, îmi amintesc cum slujeam, stând în Sfântul Altar, iar mulţi dintre credincioşii prezenţi stăteau afară, şi iarnă, şi vară, şi pe ploaie, şi pe vânt, iar cu toate acestea reveneau mereu, slujbă după slujbă. Acest lucru m-a făcut să înţeleg că era absolut necesară o biserică nouă în acest loc. Îi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu, pentru că ne-a ajutat să ajungem până aici. Îi mulţumesc Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, pentru că m-a chemat aici şi mi-a dat o sarcină pe care aproape am dus-o la capăt. Mai avem multe de făcut, dar de acum vom lucra mai mult la biserica din sufletul credincioşilor“.

La sfârşit, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Radu Constantin Zaiţ întru iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bederniţa şi brâul roşu. De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a felicitat atât pe părinte, cât şi pe enoriaşi, pentru felul în care au ştiut să-şi construiască şi să-şi împodobească biserica, oferind distincţie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la ridicarea locaşului de cult.

Construită în doar cinci ani

Biserica „Sfântul Ioan Iacob“ a funcţionat mai întâi ca o capelă în care se oficiau doar slujbele de pomenire a celor trecuţi la Domnul. În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren şi au înfiinţat aici un cimitir. În anul 1927, s-a construit în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse, destinată slujbelor de parastase şi de înmormântare. Având hramul iniţial „Ziua Crucii“, actuala biserică a suferit unele modificări, întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioşii, care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulţi. În anul 1998, un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie şi ajutor de la alţi câţiva creştini din zonă, a reconstruit capela, dându-i dimensiuni mai mari. În acelaşi an, zona a fost declarată de către Protopopiatul Botoşani parohie cu hramul „Ziua Crucii“ (14 septembrie). În anul 1999, luna ianuarie, a venit prin transfer preotul Ioan Iordache, care, până în septembrie acelaşi an, împreună cu noii credincioşi, a finalizat lucrările de restaurare şi pictura interioară a bisericii. Pictorii au fost pr. Marian Petrovici şi Iuliana Frânţescu. De asemenea, tot atunci s-a realizat şi clopotniţa din lemn, care se află la intrarea în cimitir. Pe 23 iulie 2000, a avut loc slujba de târnosire a sfântului locaş de către Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Pe 1 august 2010 a fost numit paroh părintele Radu Constantin Zaiţ, profesor şi spiritual la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Gheorghe“ din Botoşani, care a reuşit în numai cinci ani să construiască o biserică nouă în locul fostei bisericuţe din lemn.