Frumuseţi şi daruri pentru Casa Domnului

De la o simplă bucată de metal până la un potir împodobit cu dantele în argint ori aur lucrate în filigran este cale lungă. Un simplu ornament necesitând zile şi chiar săptămâni de muncă asiduă. Pentru a îmbrăca un potir nu de mari dimensiuni cu asemenea ornamente, un meşter poate lucra şi câteva luni. Pentru a realiza un tron arhieresc sau o catapeteasmă este nevoie de nenumărate lovituri de ciocan şi o răbdare nemăsurată. De talent şi devotament dau dovadă meşterii de la Atelierele Patriarhiei Române.

Ochiul omenesc a fost încântat întotdeauna de frumos, iar când frumosul depăşeşte limitele obişnuite, senzaţia este una diferită, de exaltare şi de mirare în acelaşi timp, cum de este posibil ca mâna omului să creeze asemenea frumuseţi. Aceasta este senzaţia atunci când vezi un potir, un engolpion, o cruce ori o candelă lucrată manual din zeci de metri de fire de argint mai fine decât grosimea unui fir de păr în atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Patriarhiei Române de la Mănăstirea "Duminica Sfinţilor Români" de la Popeşti-Leordeni. 40 de ani de filigran Meritul aparţine meşterilor care trudesc aici de ani de zile, cum este cazul lui Ioan Dobre, care de aproximativ 40 de ani lucrează cu migală în tehnica filigranului pentru a făuri obiecte dintre cele mai complexe, din metri întregi de fire de argint. Acum, activitatea sa este preluată de trei ucenici, care au fost angajaţi începând cu această primăvară pentru a extinde activitatea secţiei. Pe lângă aceasta, se ocupă şi de realizarea de chivote sau alte obiecte de cult din diferite metale preţioase, ce necesită o deosebită minuţiozitate. Tehnica filigranului este una complicată şi necesită ochi buni, răbdare şi talent. De la simple bucăţi de argint, obiecte rupte sau înnegrite de trecerea anilor şi până la un ornament strălucitor, drumul însă e lung şi migălos. "Materia primă pe care o primesc înseamnă diferite obiecte sau bucăţi de obiecte din argint, fie bijuterii, fie bucăţi de veselă, care sunt apoi topite şi purificate. În momentul în care argintul este topit, el este de 925 şi trebuie ridicat la 1.000, adică de o puritate maximă. Din acesta se fac bare ce sunt apoi laminate la un milimetru grosime. Apoi sunt trefilate în fâşii groase aproximativ cât un fir de păr, adică de 0,2-0,3 milimetri diametru. Sunt aplatizate şi apoi cu ajutorul pensetelor sunt îndoite manual în diferite forme şi se realizează fiecare ornament", explică meşterul Ioan Dobre. Procesul este unul greoi, deoarece întâi se fac ornamentele mici, apoi sunt lipite unul de altul pentru a face unul mai mare, ca în final să fie realizat obiectul în totalitate. Pentru realizarea unui set de sfinte vase se lucrează şi câteva luni, în funcţie de complexitatea ornamentelor. În ceea ce priveşte modelele, acestea sunt alese în general de meşter, care dă frâu liber imaginaţiei. Ioan Dobre povesteşte că rare sunt cazurile în care cineva cere un model anume, la fel cum extrem de rare, aproape inexistente, sunt cazurile în care cineva să nu fie pe deplin mulţumit de rezultatul final. Nu ies două icoane identice Într-o altă încăpere de la Mănăstirea "Duminica Tuturor Sfinţilor Români", un alt meşter bate uşor cu ciocanul într-o placă de cupru ce va lua chipul Maicii Domnului cu Pruncul, prin tehnica cizelurii. "Durează destul de mult, pentru că se face totul manual. Noi nu lucrăm cu matriţă, ci batem la ciocan până ce iese modelul. Prima dată trasăm toată forma icoanei, apoi se pune bucata de argint sau cupru pe o bucată de smoală, şi apoi se ia uşor la ciocan întâi părţile proeminente, apoi celelalte, până ce icoana capătă forma dorită. Apoi se întoarce pe faţă şi se montează ornamentele externe, cum ar fi aureolele de aur sau de argint. Şi ca să nu ne plictisim, lucrăm la mai multe lucruri deodată. Lucrăm la o icoană, apoi, când vrem să facem o pauză, ne mutăm la alta, şi tot aşa", spune în glumă meşterul, care lucra la o icoană a Maicii Domnului. Acum, în epoca industrializării, astfel de obiecte sunt realizate automat, cu ajutorul preselor hidraulice. În atelierele Patriarhiei însă, totul se face manual, forma finală a icoanei depinzând integral de priceperea meşterului. Avantajul cizelurii manuale este că formele sunt prelucrate după cum vrea meşterul şi nici o icoană nu este identică cu alta, chiar dacă este acelaşi model. În plus, calitatea este superioară celorlalte produse aduse pe piaţă, unde se urmăreşte în primul rând preţul scăzut al produselor, nu calitatea acestora. Iconostase, strane sau scaune arhiereşti sculptate În alte încăperi ale mănăstirii, meşterii lemnari trudesc de zor cu dalta şi ciocanul, scoţând din lemnul de stejar diferite forme ce vor orna apoi strane, scaune arhiereşti sau iconostasuri. Mai dificilă este, însă, după cum mărturisesc meşterii, sculptura traforată. Aici, întâi este creionat modelul ce va fi apoi sculptat, apoi începe traforarea şi la final sculptarea şi finisarea formelor. Ar fi mai simplu de lucrat cu lemn de esenţă moale, deoarece lucrările ar fi terminate mult mai rapid, însă rezistenţa nu ar fi aceeaşi. Însă, în toate cazurile este nevoie în primul rând de răbdare, ca din loviturile de ciocan şi mânuirea dălţilor să prindă viaţă forme dintre cele mai frumoase, ce vor orna apoi iconostasurile bisericilor, stranele sau analoagele pe care vor fi aşezate icoane sau Sfinte Evanghelii. În altă parte a atelierelor, meşterii făurari de la secţia de metale realizează obiecte de cult precum potire, candele cu pietre preţioase sau semipreţioase, racle sau obiecte liturgice folosite de arhierei. În secţia de lemn se fac strane, catapetesme, scaune arhiereşti, iconostase, analoage pentru Sfânta Evanghelie. De asemenea, sunt făcute coperte din diferite metale pentru Sfintele Evanghelii, sunt montate pietre preţioase sau semipreţioase pe acestea sau pe alte obiecte de cult. Unele din obiecte, în funcţie de cerinţele clienţilor, pot fi emailate. "Avem secţia metale-turnătorie, în secţia de metale fiind realizate potire, discuri, candele sau racle, simple sau cu metale preţioase. Mai avem şi o secţie de metale preţioase, de argint şi aur, unde intră şi cizelură pe tablă de argint şi aur şi totodată filigranul de argint din care facem potire, candele sau alte obiecte ce se pot face din filigran. O secţie mai nou-înfiinţată, ea a existat, însă acum am reînfiinţat-o, este cea de pictură, în care realizăm epitafuri, steaguri şi icoane, atât cele pentru icoanele cizelate, cât şi pentru catapeteasmă", spune arhimandritul Dionisie Constantin, consilier-patriarhal, atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Atelierele de la Popeşti-Leordeni mai au încă două secţii, pe lângă cea de la Mănăstirea "Duminica Sfinţilor Români". Una dintre ele este la Mănăstirea Ţigăneşti, unde sunt făcute obiecte ţesute, brodate sau tricotate, şi la Mănăstirea Pasărea, unde sunt făcute obiecte de croitorie. Lucrări reprezentative De-a lungul timpului, iscusiţii meşteri de la atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Patriarhiei Române au realizat diferite obiecte de cult, unele dintre acestea remarcându-se însă prin amploare sau destinaţia pe care au primit-o. Astfel, aici a fost sculptată biblioteca patriarhală din sala Sfântului Sinod, lambriurile din Palatul Patriarhal şi catapeteasma traforată de la Biserica "Sfântul Spiridon-Vechi" din Bucureşti. Tot aici s-au lucrat catapeteasma Aşezământului Românesc de la Ierihon şi cea a bisericii mitropolitane din Nürnberg şi s-au recondiţionat stranele Mănăstirii Antim. O altă lucrare importantă făcută în aceleaşi ateliere este clopotul ce a fost turnat la Mănăstirea Plumbuita, ce cântăreşte nu mai puţin de 1.200 de kilograme şi care este montat la Mănăstirea "Radu Vodă" din Bucureşti. "În secţia de metale sunt realizate potire, discuri, candele sau racle, simple sau cu metale preţioase. Mai avem şi o secţie de metale preţioase, de argint şi aur, unde intră şi cizelură pe tablă de argint şi aur şi totodată filigranul de argint din care facem potire, candele sau alte obiecte ce se pot face din filigran. O secţie mai nou-înfiinţată, ea a existat, însă acum am reînfiinţat-o, este cea de pictură, în care realizăm epitaf, steag şi icoane, atât cele pentru icoanele cizelate, cât şi pentru catapeteasmă." arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal, Atelierele IBMO