Furtuna şi îngerii (II)

Îngerii au fost primiţi imediat, au prezentat situaţia neplăcută şi au cerut îndrumări pentru rezolvarea problemei.

- Un copil ne-a rugat în rugăciunea de seară să aducem culorile înapoi. Pământul este trist fără culoare, a declarat unul dintre îngerii păzitori ai copiilor. - Doar un suflet curat de copil putea observa că viaţa este frumoasă tocmai datorită culorilor diverse, spuse îngerul armoniei. - Mergeţi şi aveţi grijă de băieţel, să doarmă liniştit. A avut o zi grea şi a stat singur în faţa furtunii. Am să mă ocup personal de recuperarea culorilor, a zis Dumnezeu. Îngerii s-au supus. Dumnezeu a atins cu mâna Sa cea milostivă norii, care, ascultători, au eliberat culorile. "Primăvara părea că-şi reintră în drepturi. Natura în jur înverzea – copacii, tufărişul şi ierburile, totul strălucea şi se legăna uşor în adierea moale a zefirului; peste tot răsuna în triluri dulci glasul săltăreţ al ciocârliei; ciorile se plimbau ţanţoşe, profilându-se cu penetul lor negru pe verdele crud al grânelor de primăvară, încă destul de joase, şi se pierdeau în marea de secară ce începea de-acum să albească; doar când şi când li se zăreau capetele, iţindu-se din lanul ce juca în valuri vineţii." Rareş se ridică brusc din pat şi se îndreptă spre fereastră. Era întuneric. Nu vedea nimic. - Off, cred că am visat. Eram în mijlocul naturii... am văzut multe culori. Îngerii se uitară unul la altul neputincioşi. Îngerul său păzitor, care stă mereu pe umărul drept, îl mângâie încet şi îl ajută să se aşeze sub plapumă şi să adoarmă. Noaptea a trecut cu emoţii pentru toată lumea, inclusiv pentru îngeri. Cocoşii au început să cânte, vestind sosirea dimineţii. Ziua îşi intră în drepturi pas cu pas. Îngerii bucuriei privesc pe fereastră şi observă culorile la locul lor. - Culorile au revenit! Ce se va bucura micuţul nostru! L-aş trezi. - Nu, să-l lăsăm să se odihnească. A avut un somn agitat, au adăugat îngerii armoniei. Peste câteva minute, micuţul se trezi şi privi dincolo de geamul încăperii. Nu pot descrie lumina din ochii săi, zâmbetul cald şi vesel, vocea suavă care a împărtăşit mamei sale bucuria reîntoarcerii culorilor în lume. - Mama, mama, bună dimineaţa! Îngerul meu păzitor mi-a ascultat ruga şi culorile sunt la locul lor: albastrul pe cer, verdele în firele de iarbă, galbenul în lămâie... Sunt fericit! - Vezi, Rareş, îngerii există şi te aud! Să nu uiţi să le mulţumeşti diseară! - O voi face chiar acum! Îngerii bucuriei, ai armoniei şi îngerii păzitori ai copiilor îşi uniră mâinile şi zburară uşor. Câţiva fulgi plutiră prin cameră, aşezându-se într-un final pe patul lui Rareş. - Uau... vă mulţumesc din tot sufleţelul meu că mi-aţi păzit somnul şi mi-aţi înapoiat culorile. Ador culorile curcubeului: ROGVAIV. Ha, ha, ha, adică: roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet! Dragii mei, sper că aţi citit cu drag această poveste, cu siguranţă îmi veţi scrie şi-mi veţi spune. Şi împreună cu mine se va bucura şi doamna Claudia Lizica Groza, autoarea acestei poveşti. De asemenea, să nu uitaţi în nici o zi să vă rugaţi îngerului păzitor. El vă poartă de grijă mereu, de aceea gândul vostru să se îndrepte către el şi să îi cereţi sfatul şi ocrotirea.