Gândul - „stâlp de foc“ sau „stâlp de sare“

Gândul din mintea omului poate fi, în sens filocalic, duhovnicesc şi metaforic, fie "stâlp de sare" prin privirea spre Sodoma; fie "stâlp de foc" prin îndreptarea statornică înspre Sinai şi Canaan.

Gândul - "stâlp de sare" este gândul care priveşte înapoi înspre lume, plăceri şi sine însuşi. Gândul - "stâlp de sare" este gândul pedepsit şi încremenit în vederea văpăii de foc şi pucioasă a Sodomei. Gândurile prefăcute în "stâlpi de sare" sunt fii şi fiice, peste veacuri, ai femeii lui Lot (Facere 19, 26) şi ai neascultării ei de glasul unuia dintre îngeri spus dreptului din Sodoma: "Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi la munte, ca să nu pieri cu ei!" (Facere 19, 17). Gândul - "stâlp de foc" (Exod 13, 21-22) este gândul credinţei în Dumnezeu şi al rugăciunii stăruitoare către Dumnezeu. Gândul - "stâlp de foc" este gândul plin de iubire şi lumină, de bucurie şi smerenie, de umilinţă şi înlăcrimare. Gândul - "stâlp de foc" este gândul călăuzitor al poporului de gânduri în pustie până la Muntele lui Dumnezeu, Horeb. Gândul - "stâlp de foc" pogoară mană din cer şi izvorăşte apă din stâncă; se adapă din izvoarele scripturistice şi patristice de la Elim şi se odihneşte sub finicii de acolo; se suie pe Sinai şi primeşte tablele Legii; ridică cortul sfânt în pustie şi face să înflorească toiagul preoţiei lui Aaron; ridică şarpele de aramă pe stâlp şi contemplă de pe Nebo pământul cel nou al Canaanului. Gândul - "stâlp de foc" este gândul rugăciunii isihaste şi temeiul contemplaţiei duhovniceşti. Gândul - "stâlp de foc" este martor, împreună cu carul de foc, al Schimbării la Faţă a Domnului de pe Muntele Tabor. Gândul - "stâlp de sare" domină şi stăpâneşte, simbolizează şi circumscrie viaţa şi personalitatea lui Cain şi a lui Esau, a lui Faraon şi a lui Goliat, a lui Saul şi a lui Abesalom, a lui Ghehazi şi a lui Iuda Iscarioteanul, a lui Caiafa şi a lui Anania şi Safira. Gândul - "stâlp de foc" exprimă şi conturează în icoană viaţa şi personalitatea lui Abel şi a lui Enoh, a lui Melchisedec şi a lui Avraam, Isaac şi Iacob, a lui Iosif şi a lui Moise, a lui Samuel şi a lui David, a Sfântului Ilie şi a lui Elisei, a proorocilor mari şi a profeţilor mici, a lui Daniel şi a celor trei tineri, a lui Iona şi a Sfântului Ioan Botezătorul, a sfinţilor apostoli şi a sfinţilor ucenici de la Emaus, a Sfântului Arhidiacon Ştefan şi a Sfântului Apostol Pavel şi a ucenicilor săi, Timotei şi Tit. Gândul - "stâlp de foc" călăuzeşte şi grăbeşte în dimineaţa Învierii pe Sfânta Maria Magdalena, iar mai apoi pe Petru şi Ioan, la mormântul Domnului. Gândul - "stâlp de foc" însufleţeşte şi aprinde pe Sfinţii Apostoli după minunea Cincizecimii pentru a duce Evanghelia lui Hristos înflăcăraţi de limbile de foc ale Duhului Sfânt la toate neamurile, până la marginile pământului. Gândul - "stâlp de foc" inspiră pe sfinţii prooroci şi pe sfinţii evanghelişti, întăreşte pe mucenici şi pe mărturisitori, însufleţeşte pe cuvioşi, înţelepţeşte pe ierarhi şi îi luminează pe teologi. Gândul - "stâlp de foc" îmbracă în veşmântul teologhisirii pe Sfinţii Părinţi şi pe urmaşii lor. Gândul - "stâlp de foc" ctitoreşte peste veacuri biserici, mănăstiri şi catedrale, zugrăveşte icoane şi inspiră pe autorii de cărţi sfinte şi de suflet ziditoare şi folositoare. Gândurile - "stâlpi de sare" sunt gândurile fecioarelor neînţelepte cu candelele stinse, iar gândurile - "stâlpi de foc" sunt gândurile fecioarelor înţelepte cu candelele aprinse, dar şi ale oilor celor de-a dreapta, ale sfinţilor şi ale drepţilor, ale cuvioşilor şi ale credincioşilor şi ale tuturor celor miluiţi şi mântuiţi prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Gândul - "stâlp de sare" străjuieşte întru împietrire Marea Moartă a păcatului, a necredinţei, a ignoranţei, a lumii şi a deşertăciunii, pe când gândul -"stâlp de foc", mijlocitor între rugul aprins din Sinai şi carul de foc de dincolo de Iordan, cade cu faţa la pământ pe Tabor, se cuminecă la Cina cea de Taină şi îşi odihneşte de-a pururi capul pe pieptul Mântuitorului, primind şi auzind în tăcere negrăitele şoapte ale Duhului Sfânt. Doar gândul - "stâlp de foc" ne ţine "cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei" creştin-ortodoxe (Evrei 12, 2) şi poate alunga şi arunca porcii gândurilor rele şi negative de pe ţărm în mare (Matei 8, 32; Marcu 5, 13; Luca 8, 33).