Gândurile noastre să fie oglinda voinţei lui Dumnezeu

Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Matei 16, 20-24

Domnul Iisus Hristos a spus ucenicilor că va merge în Ieru­salim, că va fi prins, va pătimi, va muri şi apoi va învia. Petru L-a îndemnat pe Mântuitorul să renunţe la acest gând, iar pen­tru acest lucru a fost mustrat: „tu nu cugeţi cele ale lui Dum­ne­zeu”. Fiind în post, putem descoperi în multe din reacţiile celor din jurul nostru gânduri asemănătoare celor ale lui Petru. Putem auzi tot felul de scuze prin care se ocolesc fap­tele specifice acestei perioade. Fie boala sau lipsa timpului, fie comoditatea sau ignoranţa ne ţine departe de ceea ce trebuie făcut în post. Să ne întrebăm: oare am postit mai mult când eram sănătos? Oare voi merge la biserică mai des când voi fi la pensie? Parcă suntem ten­taţi să spunem: Doamne, nu purta crucea pe umerii Tăi! Este grea, prea apăsătoare sau demodată. Dacă Tu nu urci pe Golgota, atunci nici eu nu tre­bu­ie să fac acest lucru! Gân­­du­rile unui creştin trebuie să fie oglinda voinţei lui Dumnezeu.