Gazele de şist nu rezolvă dependenţa energetică
O analiză efectuată de Institutul pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale cu sediul la Paris subliniază faptul că exploatarea gazelor de şist nu ar schimba situaţia energetică a Europei, statele europene rămânând dependente de importurile de gaze şi petrol. O soluţie ar reprezenta-o dezvoltarea politicilor de eficienţă energetică şi de inovare, susţinută şi de Parlamentul European.
Uniunea Europeană importă mai bine de jumătate din energia pe care o consumă (54% în 2010), potrivit datelor Eurostat, iar exploatarea gazelor de şist este privită ca pe o soluţie spre reducerea dependenţei de importurile de gaze şi petrol. O analiză a Institutului pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale (IDDRI), cu sediul la Paris, combate însă această teorie, făcând trimitere directă asupra situaţiei de fapt înregistrată în SUA. „Aceste hidrocarburi neconvenţionale sunt la originea unei revoluţii energetice în SUA şi numeroase companii vizează rezervele potenţiale ale subsolului european, mai ales în Franţa“, potrivit sursei citate.
Totuşi, „avantajele economice pentru Statele Unite sunt mult mai restrânse decât se crede“, afirmă Thomas Spencer, director de program în cadrul Institutului pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale (IDDRI) şi coautor al acestui studiu economic. Studiul sugerează că impactul economic din SUA este „foarte local“ - fiind limitat la câteva state precum Dakota de Nord sau Virginia de Vest, şi „sectorial“ - pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi petrochimice şi producători de îngrăşăminte representând în total 1,2% din PIB-ul american, astfel că nu explică reluarea creşterii economice.
Această analiză a fost prezentată la Bruxelles, în contextul în care Comisia Europeană (CE) şi-a prezentat obiectivele în ianuarie privind politica pe 2030, cerând un singur obiectiv obligatoriu de reducere a emisiilor cu 40% până în 2030 şi un alt obiectiv la nivelul UE privind energia regenerabilă. Aceasta ar da statelor membre mai multă libertate să decidă asupra modului în care duc la îndeplinire obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze, de exemplu, să construiască centrale nucleare fără cărbuni sau să depoziteze aceste emisii în siguranţă în subteran. În acelaşi timp, recomandarea CE este însoţită de o comunicare care analizează oportunităţile şi provocările pentru utilizarea fracturării hidraulice în scopul extragerii hidrocarburilor.
Membrii Parlamentului European au votat însă în favoarea a trei obiective energetice şi climatice pentru 2030, ce vizează reducerea emisiilor de gaze, ameliorarea eficienţei în domeniul energiei şi determinarea statelor membre să sporească volumul energiei regenerabile folosite, respingând astfel un plan al Comisiei pentru numai un singur obiectiv obligatoriu.
Studiul amintit subliniază că în Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi, în medie, între „3 şi 10%“ din cererea de energie la orizontul anilor 2030-2035. Această perspectivă nu schimbă însă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de „energie scumpă“, mai ales de petrol şi gaze, adaugă cercetătorul. Potrivit acestuia, Europa trebuie mai degrabă să dezvolte politici de eficienţă energetică şi de inovare.