Ghicitori

E un mic aeroplan, cu aripi de celofan.

(Alulebil)

Roşioară flacară

Pe copaci se caţără

(Aţirevev)

E deschisă orişicui,

Este „Casa Domnului“!

(Aciresib)

Chip de om, dar minte n-are

Nici nu cere de mâncare.

E îndrăgită de copii

Că le-aduce bucurii.

(Aşupăp)

Vine moşul pe cărare,

Cu cojocul în spinare

(Lusru)

E-o grădină mândră, minunată cu... poezii, cu glume şi poveşti, dar nu se lasă lesne vizitată decât când ştii, copile, să citeşti.

Are pagini colorate, dar scrie în ea de toate.

De vrei să o citeşti afli tot ce îşi doreşti.

Eu am un câmp. Câmpul e alb, oile negre. Cine le paşte, le cunoaşte. Cine le vede, nu le crede.

(Aetrac)

Din grădina lui Mihai,

De sub tufe de urzici

A ieşit un ghem de scai

Ca să caute furnici.

Ce să fie oare, ghici?

Trece pasul pe uliţe

Cu trei mii de suliţe

(Luicira)

Zi şi noapte,

Stau de pază;

N-am picioare

Şi tot umblu;

N-am nici mână

Şi tot bat.

(Lusaec)

Tortul, untul, fripturica

Le aşează-n el mămica,

Pare un dulap vopsit,

Înăuntru-i ger cumplit.

(Luredigirf)

Sentimentul cel mai sfânt

Din cer şi de pe pământ!

(Aetsogard)

Nu-i băiat ca să nu-l ştie.

Făurit e din hârtie,

Vânt puternic vrea şi sfoară

Şi-atunci zbârnâie şi zboară.

(Luemz)

Coada ei este stufoasă

Dar de găini nu se lasă.

Are-o coadă înfoiată,

Hoaţă este şi şireată;

Dar e vai de coada ei,

Când dă peste Grivei.

Roşcovana cea isteaţă

Umblă pe la cotineaţă.

(Aepluv)