Ghicitori: Mai frumos decât o floare, el te ajută să creşti mare

Am un căţeluş tare. Ţine uşa în spinare. (Lutăcal)

Toata vara munceşte din greu şi iarna are provizii multe. (Acinruf)

Nu e şoarece, nici crevete. Roade pete din caiete. Ar fi bine şi frumos să nu-i dăm nimic de ros. (Areidar)

Cine are dinţi mulţi şi nu poate muşca? (Elenetpeip)

Surd, orb şi cu venin. Ba chiar şi fără. Verde, cu solzi mari. Când îl vezi, sari! (Elepraş)

Două fete-mi poartă salbă: Una-i neagră, alta-i albă. Neîncetat se tot alungă şi nu pot să se ajungă. (Auiz şi Aetpaon)

Omul strânge cât trăieşte, şi la ea el se gândeşte, pentru ea el pătimeşte.(Aereva)

E frumoasă, drăgălaşă, cântă toată ziua până soarele se lasă cu un „pu“. (Azăpup)

De vorbeşti de ea, pe dată gura-ţi lasa numai apă; Galbenă şi parfumată, bună e la citronadă? (Aiâmăl)

În grădina lui Pandele e un pom plin cu mărgele. La culoare-s roşii toate, cu codiţe-mperechiate! (Eleşeric)

Mai frumos decât o floare, el te ajută să creşti mare (Luşaregnî)

Mure albe sus în pom. Hai copii să le luăm! Şi ce nume să le dam? (Eledud)

Mingişoare aurii, galbene sau sângerii, hai să le ghiciţi copii! (Elerem)

Clopoţel, mititel, cine sună lin din el? Nimeni! nimeni! numai vântul clătinându-l, legănându-l când zăpada se topeşte. De sub ea, el se zăreşte. E firav şi mititel şi-are-o floare clopoţel? (Lulecoihg)

Cupe albe sângerii, stau pe lujere înfipte, parc-ar fi nişte făclii! Hai, ghiceşte-le, de ştii!(Elelelal)

Primăvara când s-arată. Prin grădini apar deodată. Ciorchini albi şi albăstrii. Din steluţe mii şi mii! (Lucailil)

Mă găseşti în poieniţă, pe câmp şi în grădiniţă; şi să ştiţi, sunt bun la toate. Dau la oameni sănătate. (Luleţeşeum)

Casă mare-şi duce-n spate, pe tălpici adevărate. Iar pe unde trece lasă fir de-argint şi de matasă. (Luclem)

Ban de aur colorat, cu pene înconjurat. Îl puteţi ghici îndată, ca are nume de fată. (Ateragram)

Pe gheţuşul alunecos, fie el cât de lucios; alerg iute, nu îmi păsă, când cu ele ies din casă. (Elenitap)

Sunt urâtă şi am faţa neagră, dar toţi copiii cu mine învaţă. Silitorii mă iubesc, nici leneşii nu mă părăsesc. (Albat)

(sursa: clopoţel.ro)