Grânele otrăvite

Povestea spune că demult, într-o ţară bogată şi frumoasă, prin nu ştiu ce întâmplare, după ce s-au strâns grânele şi s-au pus în hambare, s-a aflat că sunt otrăvite. Oricine mânca din ele înnebunea. Pământul fusese infestat cu tot felul de substanţe pe care plantele le absorbiseră.

 

S-a ţinut sfat, hotărându-se ce să se facă. Împăratul alături de boierii săi şi de supuşi nu aveau de ales, trebuia să mănânce din acele grâne. „Foarte bine, a zis împăratul, o să le mâncăm. Dar câţiva dintre supuşi să fie hrăniţi cu mâncare neotrăvită, ca să rămână printre noi unii care să ne aducă aminte că suntem nebuni.“

 

Trăim într-o societate în care sistemul de valori este complet bulversat. Avem nevoie de cineva care să ne aducă aminte că trăim într-o lume nebună. Acest cineva este Hristos şi cu Biserica Sa. În calitate de creştini suntem datori să ne ridicăm împotriva nedreptăţilor şi să fim slujitorii adevărului.

 

Sfântul Antonie cel Mare a prorocit acum 1.700 de ani vorbind despre vremurile de pe urmă: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi, când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că este nebun, pentru că nu este asemenea lor“. (Preluare din volumul Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris, vol. I, Editura Sophia, 2009)