Grigore Vieru, comemorat la Iaşi
Ieri, 12 februarie 2016, în Parcul Copou din Iaşi, la statuia poetului Grigore Vieru, au avut loc mai multe manifestări, reunite sub genericul „In memoriam Grigore Vieru" şi prilejuite de comemorarea celor şapte ani de la trecerea la cele veşnice a marelui poet. Evenimentul a debutat cu o slujbă de pomenire, oficiată de un sobor de preoţi.
La manifestările dedicate comemorării poetului Grigore Vieru au fost prezente personalităţi de marcă ale Iaşului, scriitori, intelectuali şi elevi de pe ambele maluri ale Prutului. De la eveniment nu au lipsit Ioan Coser, consulul Republicii Moldova la Iaşi, Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, Mihai Chirica, primarul interimar al Iaşului, Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului Chişinău, academicienii Mihai Cimpoi şi Valeriu Matei, Ioan Ciuntu, Nicolae Dabija, Iulian Filip, Vasile Tărâţeanu, Vasile Grozavu, Claudia Balaban şi Raisa Vieru. A fost, de asemenea, prezentă şi Fanfara de Muzică Militară a Garnizoanei Iaşi.
Manifestările au debutat cu o slujbă de pomenire, ce a fost oficiată de un sobor de preoţi, din care au făcut parte, ca delegat al IPS Părinte Mitropolit Teofan, pr. Constantin Sturzu, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi pr. Ioan Ciuntu, protopop de Chişinău.
La finalul slujbei, părintele consilier Constantin Sturzu a vorbit despre curajul mărturisirii ce l-a însoţit pe Grigore Vieru de-a lungul întregii vieţi: „Am săvârşit slujba de pomenire a celui care a fost un român cu inima mai mare decât Moldova cea nedespărţită de Prut, un poet cu un cuvânt pe care numai limba română a putut să-l încapă şi, nu în ultimul rând, un creştin care a ştiut să unească în viaţa lui cerul şi pământul. Îmi aduc aminte de un eveniment din viaţa poetului Grigore Vieru, pe care acesta îl relata destul de des. Atunci când bolşevicii au închis biserica din satul său natal, oamenii, mâhniţi că nu vor avea slujbă de Înviere şi nu va avea cine să le sfinţească bucatele, s-au sfătuit între ei şi s-au hotărât să stea în priveghere toată noaptea, iar la revărsatul zorilor, când dincolo de Prut se vor auzi clopotele de la biserica românească, în care se slujea Învierea, şi vor avea, prin aceasta, semnal că slujba e la final, urmând să fie sfinţite bucatele credincioşilor, să meargă şi ei în procesiune spre malul Prutului, cântând «Hristos a înviat!». Se gândeau că Duhul Sfânt nu se va împiedica nici de sârma ghimpată, nici de Prutul transformat în graniţă, ca să-l separe pe român de român. Iată un exemplu privind credinţa simplă a ţăranilor noştri, a celor care constituie neamul lui Grigore Vieru: Dumnezeu nu se împiedică de frontiere, lui Dumnezeu nu poţi să-I pui limită. Duhul suflă acolo unde voieşte şi, aşa cum lui Dumnezeu nu i s-a putut pune graniţă, nici lui Grigore Vieru nu i s-au putut pune graniţe, deşi şi-a mărturisit de fiecare dată, cu tărie, originea românească şi credinţa creştinească".
După slujba de pomenire, au urmat alocuţiunile oficialităţilor şi invitaţilor şi depunerea de coroane.
Tot ieri, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi" a avut loc vernisajul documentar dedicat lui Grigore Vieru, eveniment prezentat de Mircea Radu Iacoban şi Valeriu Matei. Cei prezenţi au putut asculta un spectacol de muzică şi poezie - „Rădăcina de foc. Ţărna care ne apără", cu participarea grupului artistic al Liceului „Prometeu" din Chişinău şi a actorului Costel Popa de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi. Ziua s-a încheiat cu prezentări de cărţi şi conferinţe.