Gustarea din Esențial și trăirea în Esențial
În grijile lumii și în trecerea timpului, iată-ne ajunși și anul acesta, pregătiți sau mai puțin pregătiți, la Praznicul Învierii Domnului. Pregătirea pentru lumina și bucuria Învierii începe pentru mine în fiecare an, în momentul în care întrăm în perioada celor şase săptămâni ale Postului Mare.
Îmi aduc aminte cu nostalgie, de ultima sărbătoare de Paști petrecută în România. Mama toată viața s-a pregătit cu responsabilitate și devotament pentru acestă sărbatoare și nu numai. De la mersul la biserică în această perioadă, mai cu seama la Denii și la slujba Prohodului Domnului, până la gătitul de post, curățenia generală în casă, de la hainele noi ce le cumpara pentru întreaga familie și îmbrăcate mai apoi în noaptea de Înviere, nu mai spun de vopsitul ouălelor roșii în Joia Mare, făcutul cozonacilor, a drobului din miel, a prăjiturilor cu nuci și al întregului meniu copios ce ajungea pentru o săptămâna întreagă, căci cam atât ținea sărbătoarea în familia noastră. Sâmbătă seara, pe la orele 21h00, mama așeza masa cu toate aceste bunătăți, ne pregătea cu hainele cele noi și plecam spre biserica din cartier. Sfânta Liturghie începea la orele 22h00, iar noi stăteam afară în mulțimea de oameni care aștepta liniștit Paștilor și Sfânta Lumină. Pe la orele dimienții când se termina sluja, cu paharul în care se aflau Paștile și lumânările aprinse, ne îndreptam spre casă. După ce aprindeam candela cu lumina adusă, binecuvântăm masa și mâncam în familie, stând la masă până spre zorii zilei. Toate aceste momente, au reflectat profunzimea preocupărilor mele și stilul de viață îmbinat cu cotidianul și spiritualitatea găsită și redescoperită în profunzime în Occident.
De câțiva ani locuiesc în Franța, iar modul în care mă pregătesc pentru acestă sărbătoare s-a schimbat cu desăvârșire, din punct de vedere spiritual dar și gastronomic. Dacă în copilărie puneam accentul mai mult pe casă și mâncare, aici în Occident, am învățat că grija pentru suflet și rânduielile bisericești sunt mult mai importante, iar meniul sărbătoresc este mult mai simplificat cu toate că și aici avem posibilitatea să găsim la magazinele românești ingredientele necesare. Cu bucurie am realizat ca în toți acești ani, românii din străinătate în noaptea de Înviere vin la fel de frumoși la biserică, precum în copilăria mea, majoritatea îmbrăcați în straie populare naționale, aducând în coșuri de nuiele mâncarea pregătită pentru masa pascală, la sfințit.
După atâția ani petrecuți aici, am ajuns la concluzia că aerul festiv al sărbătorii e diluat, pentru că, de cele mai multe ori, sărbătoarea Sfintelor Paşti ortodox nu coincide cu cea catolic și zilele libere naționale nu ne permit să ne bucurăm de ele așa cum ar trebui. Atunci când Sfintele Paști cad într-o altă perioadă zilele sunt mai puţin intense, mai izolate, căci se merge la serviciu, creștinului îi este pusă în pericol gustarea din Esențial și trăirea în Esențial. Îndiferent de grijile, problemele și greutățile zilelor noastre Domnul și Mântuitorul nostru Învie și ne aduce Lumina Învierii în fiecare an, înviindu-ne și pe noi prin Sfânta Învierea Sa!
Hristos a Înviat!