„Horia Bernea, un om frumos în multe ale sale“

Joi, 17 martie a.c., la Muzeul Ţăranului Român (MŢR), în cadrul Conferinţelor "Mircea Vulcănescu", părintele profesor Constantin Coman, pictorul Mihai Sârbulescu şi teologul Costion Nicolescu l-au evocat pe Horia Bernea ca om, artist şi om al lui Dumnezeu.

Tema conferinţei, "Artistul în Biserică", a dat ocazia celor trei invitaţi să evidenţieze religiozitatea structurală a personalităţii lui Horia Bernea. Om serios şi om cu program încă din tinereţe, după cum şi-l aminteşte pictorul Mihai Sârbulescu, Horia Bernea a păşit apăsat pe calea credinţei după întâlnirea sa cu poetul Daniel Turcea. După această descoperire a sensului religios, artistul "s-a supus ritualurilor Bisericii şi a înţeles că, dacă tot pictează, atunci pictura lui trebuie să fie o mărturisire. Acest lucru este evident în toate seriile lui de creaţie de după perioada Văraticului", a spus Sârbulescu. Artă resacralizată Deşi nu a pictat icoane în sensul tradiţional, prezenţa simţirii religioase apare în majoritatea lucrărilor sale. "Horia Bernea a vrut să facă altfel de icoană", a precizat Mihai Sârbulescu, iar părintele Constantin Coman a spus că "tablourile dânsului sunt icoană în măsura în care fac simţit privitorului chipul lui Dumnezeu în lume. Nu mă îndoiesc că opera lui Horia Bernea poartă pecetea autenticităţii dumnezeieşti". "El a vrut, de fapt, să resacralizeze pictura", a nuanţat Costion Nicolescu intervenţiile celor doi interlocutori ai săi, continuând cu: "Raportarea lui Bernea la orice temă e aceeaşi pe care ar avea-o în momentul în care ar face icoană. Este vorba despre acelaşi sacerdoţiu al gestului, este vorba de ascultare şi de dorinţă de slăvire a lui Dumnezeu. Toate temele lui de la un moment dat sunt teme mărturisitoare: coloana, turla, clopotniţa, toate mărturisesc". Om al Bisericii - după cum a relevat fiecare dintre cei trei vorbitori, oameni care l-au cunoscut în circumstanţe diferite -, Horia Bernea a transpus acest spirit în toate aspectele activităţii sale. Cel care a saturat cu viziune spaţiul unic al Muzeului Ţăranului Român a simţit Ortodoxia ca pe coloana vertebrală a lumii ţărăneşti şi credinţa ca pe un suflu ziditor. "Horia Bernea a făcut din muzeu un spaţiu al Bisericii şi a făcut acest lucru fără ostentaţie, iar muzeografia lui este, structural, una teologică, o slăvire a lui Dumnezeu. El este singurul, de altfel, care a vorbit despre muzeografie pâlpâitoare, mărturisitoare, el a găsit şi a pus în practică acest concept unic. Era un om frumos în multe ale sale. În echipa neamului, rolul său ar fi acela de aripă", a arătat Costion Nicolescu. Duhul Scripturii Părintele profesor Constantin Coman a evocat întâlnirea sa cu Horia Bernea într-o perioadă în care preoţii simţeau acut distanţa faţă de lumea intelectualilor: "Eram asistent la Facultatea de Teologie la vremea aceea şi mi se părea nedreaptă şi frustrantă distanţa dintre noi şi intelectualitate. Horia Bernea era însă un pod peste această distanţă. În memoria mea, Horia Bernea a fost cel care a aşezat la nivelul cel mai de sus această întâlnire dintre Biserică şi intelectualitate". Pentru părintele Coman, Horia Bernea a fost "expresia omului bisericesc. El a reuşit să adune la un loc oamenii cei mai diferiţi şi pe cei care erau cu dânsul, şi pe cei care îi erau împotrivă şi făcea acest lucru în temeiul unui duh. Domnul Bernea nu avea jenă, ca intelectual, să se aşeze împreună cu creştini de toate categoriile şi era foarte familiar cu preoţimea". Despre religiozitatea de substanţă a artistului aflăm dintr-o altă observaţie de fineţe a părintelui Constantin Coman: "Domnul Bernea funcţiona, în evaluarea lucrurilor, după criterii biblice. El verifica orice după criteriile viu sau neviu. Or, ştim că, prin excelenţă, viul este un criteriu pe care ni-l descoperă Dumnezeu. Viul este semnul aşezării pe traiectoria adevărată, aceea care izvorăşte de la Dumnezeu". În faţa unei audienţe vibrante şi care a umplut până la refuz spaţiul Clubului Ţăranului au mai fost amintite prieteniile profunde ale lui Horia Bernea cu oameni ai Bisericii, implicarea sa în realizarea Bisericii "Sfântul Grigorie Palama", întâlnirile care au rodit diverse proiecte de interes pentru obşte cu Bartolomeu Anania, adormit întru Domnul, cu IPS Andrei Andreicuţ (noul Mitropolit ales al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului) sau cu IPS Iosif, Mitropolitul ortodox al Europei Occidentale şi Meridionale. Seara a fost nu numai plină de rod sufletesc, pentru audienţă, ci şi de idei. Una dintre ele, menită memoriei celui evocat, se referă la deschiderea în incinta MŢR a unei săli dedicate operei picturale a lui Horia Bernea, cu tablouri din diverse etape ale creaţiei sale. " Horia Bernea a făcut din muzeu un spaţiu al Bisericii şi a făcut acest lucru fără ostentaţie, iar muzeografia lui este, structural, una teologică, o slăvire a lui Dumnezeu. Este singurul, de altfel, care a vorbit despre muzeografie pâlpâitoare, mărturisitoare, el a găsit şi a pus în practică acest concept unic. În echipa neamului, rolul său ar fi acela de aripă."- Costion Nicolescu, teolog