I Corinteni 11, 31-34; 12, 1-6

Fraților, de ne-am fi judecat noi înșine, nu am mai fi judecați. Dar, fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni. Iar cât privește darurile duhovnicești, nu vreau, fraților, să fiți în necunoștință. Știți că, pe când erați păgâni, vă duceați la idolii cei muți, ca și cum erați mânați. De aceea, vă fac cunoscut că, precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus!, tot așa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar același Duh. Și felurite slujiri sunt, dar același Domn. Și lucrările sunt felurite, dar este același Dumnezeu care lucrează toate în toți.