Iisus Hristos Domnul, speranţa tuturor neamurilor
În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, în bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 1, versetele de la 1 la 25, în care este relatată Genealogia Mântuitorului. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale, în care a subliniat faptul că Genealogia Mântuitorului este dovada că istoria a fost îndreptată spre marele eveniment al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Domnul.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că pregătirea generaţiilor umane pentru venirea şi primirea Mântuitorului Iisus Hristos în lume s-a făcut treptat. „Prorocii Vechiului Testament au prăvăzut şi au prezis pe Cel ce urma să Se întrupeze sau să Se facă Om. Au prezis cu sute de ani înainte că El Se va naşte din Fecioară, cum vedem la Prorocul Isaia, cap. 7, versetul 14.
Prin credinţă prorocii au văzut mai dinainte taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu (...). Credinţa este o vedere duhovnicească, dincolo de vederea fizică. Este o vedere a realităţii nevăzute dar promise, făgăduite. Credinţa profeţilor şi viaţa sfântă a drepţilor, ca vedere anticipată şi pregustare a celor ce urmau să se împlinească, erau pregătirea cea mai profundă şi plină de speranţă a oamenilor pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos”, a arătat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a precizat că din Evanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului învăţăm că toate neamurile sunt chemate la mântuire, iar din Apostolul zilei, că pregătirea pentru venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos se face în suferinţă şi în speranţă. „Pregătirea se face în suferinţă, pentru că foarte adesea prorocii au fost persecutaţi, chinuiţi şi chiar ucişi.
Lumea bolnavă din cauza păcatului, care are nevoie de mântuire, este totuşi adesea ostilă sfinţeniei. Pregătirea ei pentru mântuire se face însă şi în speranţă, pentru că Dumnezeu Îşi menţine făgăduinţa Sa dincolo de nestatornicia şi slăbiciunile oamenilor. Astfel, luminate de credinţă, generaţii întregi de oameni au aşteptat în mod activ venirea lui Mesia, prin rugăciune, prin post, prin viaţă sfântă şi veghere duhovnicească. Această pregătire nu era o simplă aşteptare pasivă, ci era o luptă sau o lucrare duhovnicească pentru idealul cel mai sfânt: dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice. Pregătirea lor era o aţintire a sufletului lor spre Cel ce va să vină. «Aşteptând, am aşteptat pe Domnul», spune Psalmul 39, versetul 1. Această expresie poate fi fraza care rezumă aşteptarea activă a omenirii sau dorinţa puternică a celor credincioşi de a-L vedea pe Hristos, Mesia. În Evanghelia de astăzi vedem că printre neamurile sau generaţiile enumerate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei se află nu doar bărbaţi, ci şi femei. În mod surprinzător, enumerarea generaţiilor pe linie bărbătească, la un moment dat, include şi pomenirea a patru femei. Ele ne surprind că nu sunt evreice: Tamar şi Rahav sunt cananeence, Rut este moabiteancă, iar Batşeba este hitită. Prin aceasta, Evanghelia ne spune că nu numai poporul evreu este chemat la mântuire ci şi popoarele de alte etnii. De asemenea, prezenţa femeilor în genealogia Mântuitorului ne arată că nu numai bărbaţii au valoare în faţa lui Dumnezeu, ci şi femeile”, a evidenţiat Patriarhul României.
Preafericirea Sa a subliniat că Dumnezeu iubeşte şi preţuieşte deopotrivă pe bărbaţi şi pe femei, pentru că atât bărbatul cât şi femeia au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Preafericirea Sa a mai precizat că întrucât Iisus Hristos S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, „El a pregătit Taina Botezului creştin, prin care omul se naşte din Duhul Sfânt şi din apă, pentru ca în însăşi viaţa biologică, pământească, trecătoare, să înceapă o viaţă spirituală, cerească şi veşnică”. La final, Părintele Patriarh Daniel a evocat şi personalitatea marcantă a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, unul dintre ocrotitorii spirituali ai Paraclisului „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale. „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este un sfânt român din secolul al 15-lea, foarte iubit de monahi şi de mireni. El este un model de sfinţenie, de smerenie, de lucrare duhovnicească şi de dragoste faţă de ţară şi popor. Când Sfântul Voievod Ştefan cel Mare era deznădăjduit, el îl încuraja. Deci Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul nu este doar un rugător, ci şi un sfătuitor al domnitorului, al clericilor, monahilor şi al tuturor credincioşilor care-l căutau”, a spus Preafericirea Sa.