Imaginea unei vieți morale

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 467

„Astfel, după cum atunci când voim să învățăm arta picturii, maestrul schițându-ne pe tablă vreo formă frumoasă, trebuie să imităm frumu­sețea acesteia, fiecare pe placa noastră, astfel ca placa fiecăruia să se în­fru­musețeze la fel cu modelul fru­museții care ne este pus înainte, tot astfel, de vreme ce fiecare din noi este pictorul vieții sale proprii, iar arta creației acesteia este intenția noastră frumoasă, culorile pentru prelucrarea chipului care ne stă îna­inte fiind virtuțile, este o foarte mare primejdie ca frumusețea modelului care ne stă înainte să fie schițată în sufletele noastre, de noi, sub forma unei măști respingătoare și urâte și cu niște culori murdare, alcătuind astfel în locul chipului Stăpânului nostru o întipărire a răutății. Dimpotrivă, va trebui să căutăm ca, pe cât va fi cu putință, culorile cele curate ale virtuților, amestecate într-o îmbinare meșteșugită, să ia asemănarea frumuseții pe care o avem înainte, pentru ca și noi să fim un chip al Chipului, izbutind să îndeplinim în viața noastră, printr-o imitare în fapte, frumusețea modelului care ne stă înainte.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 474

„Deci, este clar că după cum podoaba de pe armele cuiva este chipul împăratului căruia acesta slujește, tot astfel și în ceea ce privește viața morală a cuiva, în loc de podoaba de pe arme acesta va trebui să aibă desemnat în însuși felul său de viață chipul conducătorului său.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 475

„Tot cuvântul, sau lucrul, sau gândul care nu duce la Hristos, duce în genere la ceea ce este potrivnic lui Hristos. Ceea ce este în afară de lumină și de viață, nu este cu putință să nu fie în întuneric sau în moarte. Deci, dacă ceva nu este săvârșit, sau vorbit, sau gândit potrivit cu Hristos, devenind străin de El, atât prin cele ce gândește, cât și prin cele ce face sau vorbește.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)