Împotriva prieteniei noastre stă egoismul

Data: 05 Decembrie 2016

Îmi programasem să merg la Sfânta Liturghie alături de prietenii mei, la biserica de lângă Filarmonică. Un mesaj pe telefon, primit cu o seară înainte, a schimbat planul: „Hai cu noi la Liturghia misionară de la Ruginoasa. Romeo“.

Romeo este unul dintre dirijorii noştri de la ATOR. De vreo doi ani, organizează aproape săptămânal, în zi de duminică, plecări în satele mai mici de prin preajmă. Acolo tinerii cântă la strană, iar după slujbă se întâlnesc cu sătenii, stau de vorbă şi-şi mai primenesc sufletele.

Aşadar, în ziua de 27 noiembrie, cu noaptea-n cap, cum spun românii, ne-am suit în tren, şi-am pornit-o spre Ruginoasa.

Tinerii din parohia în care se află palatul lui Al. I. Cuza  aşteaptă de mult această zi. Împreună cu preotul Nicolae Olariu, slujitor al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului“, au pus bazele unei noi filiale ATOR. Toate cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Alături de noi, a participat la Sfânta Liturghie şi părintele arhimandrit Nicodim Petre, consilier al Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor. La predică, părintele a amintit de cuvintele IPS Mitropolit grec Pavlos, cel care zilele trecute a susţinut la Iaşi o conferinţă dedicată tinerilor. La vârsta de cincisprezece ani, Mitropolitul Pavlos, printre  preocupările intense pentru matematică, avea timp şi pentru prietenii adevăraţi. Într-o zi, văzându-i împreună, 10-15 tineri, un preot în trecere i-a abordat:

„Sunteţi prieteni?

Da, suntem prieteni. Am crescut împreună, ne cunoaştem de mici, au răspuns tinerii.

Bravo! Ştiţi care este lucrul care pune în primejdie prietenia voastră?

Care? au întrebat ei privindu-se, zâmbind ştrengăreşte.

Lucrul care stă împotriva prieteniei voastre şi care o poate distruge este egoismul vostru“.

Preotul a plecat şi de atunci nu l-au mai întâlnit vreodată. Ei, liceenii de atunci, s-au oprit din jocul lor şi au început să discute despre ce este egoismul, despre cum ar putea să strice prietenia lor. Apoi, după îndelungi dezbateri, au făcut între ei un legământ : să nu lase egoismul să se strecoare în ei şi să le distrugă prietenia. Legământul suna cam aşa: ori de câte ori apare vreo neînţelegere între noi, să ne aşezăm şi să dialogăm până clarificăm lucrurile. Nu ne ridicăm de la masă decât prieteni.

La numărul lor de prieteni s-au adăugat şi alţii, încât au ajuns să fie vreo 30. Prietenia lor a rezistat până astăzi, când Mitropolitul Pavlos are 70 de ani. Unii dintre ei au trecut la cele veşnice, dar cu toate acestea au rămas prieteni şi vor rămâne prieteni căci împotriva adevăratei prietenii nu există obstacol. Scrisorile pe care copiii şi nepoţii acestor prieteni vechi le citesc astăzi încep toate aşa: iubite frate întru Hristos, Dimitrios, sau iubite frate întru Hristos, Gheorghios. Încep aşa pentru că acel preot i-a învăţat că prietenia lor va rezista doar dacă vor alunga de la ei egoismul şi dacă între prieteni îl vor aduce şi pe Hristos, prietenul tinerilor şi al tuturor.

Puţine lucruri sunt în viaţa aceasta mai presus de prietenie. Tinerii din Ruginoasa ştiu aceasta şi de aceea şi-au dorit să-şi lărgească familia de prieteni ATOR, invitându-i în ospeţie pe ieşeni. Vor să facem lucruri frumoase împreună.

Părintele a făcut cu noi un pact: până la următoarea întâlnire să citească fiecare câte treizeci de pagini pe zi. La masă au început dialoguri despre Moara cu noroc a lui Slavici, în care se vorbeşte mult despre patima îmbogăţirii. Cei care au citit şi-au dat seama singuri cât de trist a sfârşit personajul principal. De la Moara cu noroc dialogurile au continuat cu Mara, Insula misterioasă, Căpitan la 15 ani şi Copiii căpitanului Grant. Cărţile ne ajută să înţelegem viaţa din greşelile alora. E mai bine aşa decât să înveţi din propriile tale greşeli. Cărţile ne inspiră. Vrem să fim şi noi ca eroii din ele. În ATOR tinerii au această şansă, de a face lucuri frumoase, de a fi eroii de astăzi.

Cu prilejul acestei deplasări, am vizitat şi palatul care astăzi adăposteşte Muzeul memorial „Al. I. Cuza“, construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de vistiernicul Săndulache Sturdza. În felul acesta, am făcut şi o scurtă incursiune în istorie. Am lăsat şi aici imaginaţia să se îndrepte spre trecut, dar şi spre viitor. Duminica trecută va rămâne poate şi ea undeva în istoria vieţii noastre. Cine ştie câte prietenii frumoase va mai primi veşnicia datorită acestei întâlniri de la Ruginoasa?

Cred că în această zi de sfârşit de noiembrie, de undeva de sus, Dumnezeu ne-a privit zâmbind.

(Roxana Busuioc, ATOR Iaşi)